Ne-am mutat pe PuiDeCompuneri.UrbanKid.ro!

Vei fi redirectat automat. Daca nu mai ai rabdare :P, mergi singur pe
puidecompuneri.urbankid.ro
si actualizeaza-ti bookmarkurile.

12/29/2007

Vacanţă

Dragi şi drage,

Pui de compuneri se retrage în vacanţă pe meleaguri străine. La Mulţi Ani, Sărbători Fericite şi ne revedem cu forţe proaspete după 10 ianuarie!

12/18/2007

Ficţiune - cărţi versus jocuri pe calculator

Via request pe mail.

Georgiana a primit o temă un pic mai complicată, care sună aşa: "ficţiunea deschide o lume a imaginaţiei, o lume virtuală'' - comparaţie între lumea ficţiunii literare şi lumea jocurilor pe calculator, din punct de vedere al consumatorului de literatură şi de jocuri pe calculator.

În primul rând, eu nu aş numi asta chiar compunere... pentru mine compunerea este un exerciţiu de imaginaţie pe o temă dată. Acest subiect sună mai degrabă a comentariu compus, adică un exerciţiu al abilităţii de a analiza şi sintetiza ceva "real".


Aşadar, fac un "pui de comentariu" care va consta în întrebări care să vă ajute să trataţi tema aceasta sau altele asemănătoare în care vi se cer comparaţii. Pentru că cerinţa era de "scurtă compunere", şi acest pui va fi micuţ... :)

Analiza subiectului: vi se cere să plecaţi de la premisa că "ficţiunea deschide o lume virtuală" - adică aţi putea compara lumea ficţiunii literare şi lumea jocurilor pe calculator din mai multe perspective, dar ceea ce vi se cere acum este să o faceţi din perspectiva "lumilor deschise". De asemenea, nu vi se cere ceva general şi teoretic, ci ce înseamnă lumile astea pentru consumatorii lor. Acestea sunt nişte gânduri pe care nu trebuie să le scrieţi, ci să le păstraţi în minte ca linii directoare când vă redactaţi lucrarea.

Despre lumea ficţiunii literare...
- cum e când citeşti o carte? în ce măsură te ghidează autorul şi în ce măsură îţi foloseşti tu imaginaţia?
- ce crezi că motivează pe cineva să citească o carte de ficţiune? (adică punctul de vedere al consumatorului) ce crezi că le place la această activitate?

Despre lumea ficţiunii din jocurile pe calculator...
- în ce fel este stimulată imaginaţia de jocurile pe calculator? cât e dat de joc şi cât / ce creează jucătorul?
- ce crezi că motivează pe cineva să se joace pe calculator? ce le place jucătorilor? ce îi atrage la jocuri?

Comparaţia
- prin ce se aseamănă cele două lumi? care sunt punctele comune?
- prin ce se deosebesc?
- prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc consumatorii celor două lumi?
- care crezi că sunt cei care le apreciază pe amândouă?

eventual şi o concluzie...
Pentru a avea o lucrare "rotundă" e bine să trageţi şi o concluzie care să arate de ce a fost interesant să vă gândiţi la subiectul propus. Concluzia depinde foarte mult de temă şi de felul în care aţi abordat-o, e greu de dat o reţetă... Pentru tema de faţă, eu aş încheia cu ideea că ambele lumi stimulează imaginaţia în feluri diferite, astfel încât e bine ca cei care le "vizitează" să consume echilibrat literatură, jocuri pe calculator, dar şi realitate cotidiană.


Spor la scris!


Later edit: scuze Georgianei pentru întârzierea acestui post, dar a fost o perioadă foarte aglomerată. Deşi sunt sigură că am ratat termenul predării, sper ca acest pui să-i fie de folos cu alte ocazii.

12/09/2007

Joc preferat

Via request pe mail.

Cineva a primit ca temă "descrierea unui joc preferat de copiii din ziua de azi". Primul pui de compunere vă ajută să scrieţi despre jocul vostru preferat, al doilea este despre un joc pe care îl jucam eu când eram mică...


Pui de compunere 1 - clasic
Gândeşte-te la jocul tău preferat şi descrie-l ajutându-te de următoarele întrebări:
- Ce copii îl joacă? Fete? Băieţi? Şi-şi? Ce vârste
- Unde se joacă?
- Care sunt regulile?
- Cine cum câştigă?
- De ce crezi că place atât de mult jocul ăsta?
- Ţie personal ce-ţi place cel mai mult la el?
- De ce l-ai recomanda altor prieteni şi cum i-ai stârni să joace şi ei?


Pui de compunere 1 - De-a vântul şi de-a gândul
E un joc foarte special, pe care puţini copii reuşesc să îl joace. Necesită pregătire prealabilă şi o lungă perioadă de observare a celor avansaţi în timp ce joacă.

Cum se desfăşoară?
Primul copil se gândeşte la ceva şi se gândeşte la o formă a gândului său (o sferă, un cub, un nor...). Apoi îşi suflă gândul către unul sau mai mulţi copii, ca pe un vânticel, iar aceştia trebuie să îl primească şi să spună ce e gândul respectiv, sau măcar în ce formă a fost trimis.

Pregătirea
Pentru a reuşi să joace acest joc, copiii trebuie să-şi dezvolte abilitatea de a trimite şi primi gânduri. Aceasta se face prin exerciţii repetate de relaxare şi de control al concentrării, deoarece dacă te concentrezi prea tare pe gând, nu îl mai poţi trimite, iar dacă te concentrezi prea tare pe trimitere, vântul suflului devine prea puternic şi nu se mai înţelege nimic din gând.

Copiii care se pregătesc pentru acest joc trebuie să asiste la cât mai multe întâlniri ale celor mai avansaţi, pentru a încerca să capteze schimbul de gânduri. Abia atunci când încep să audă şi ei murmurul gândului trimis pot cere să fie iniţiaţi oficial.

Iniţierea
Este un ritual foarte serios şi solemn. Se adună experţii în joc, împreună cu noii aspiranţi şi cu spectatori curioşi într-un cadru... pe care îl puteţi descrie voi :)


Spor la scris!

Iarna

Via request pe mail.

Andreea are de scris o compunere pe tema "iarna", cerându-i-se o descriere. O invit să arunce o privire şi la puii de compunere despre primăvară, vară şi toamnă, iar cu următorii pui de compunere pot spune că am acoperit toate anotimpurile :)


Pui de compunere 1 - eterna personificare
Mi se pare atât de simplu să transformi un anotimp sau un fenomen natural în personaj, încât nu pot să mă abţin să o fac de fiecare dată când am ocazia. Încerc totuşi să abordez personificare altfel de fiecare dată :)

Ce-ar fi să fii tu iarna? Cum ţi-ai povesti viaţa la persoana I?
Te-ai născut la începuturile pământului, odată cu primăvara, vara şi toamna. După o vreme te-ai lăcomit şi nu ai mai vrut să împarţi anul cu celelalte anotimpuri şi aşa a apărut prima era glaciară, când ai cuprins aproape tot Pământul pentru o vreme îndelungată. Deşi erai foarte mândră şi bucuroasă de ariile extinse pe care le acopereai şi de durata ta impresionantă, ai avut un moment de revelaţie în care ţi-ai dat seama că din cauza ta au dispărut o grămadă de specii de animale şi că dacă o ţii tot aşa, o să dispară şi mai multe. Aşa că ai convocat o întâlnire cu celelalte anotimpuri şi v-aţi hotărât că de atunci înainte, veţi apărea unul după celălalt, astfel încât natura să se poată dezvolta armonios.

Acum eşti puţin încurcată din cauza oamenilor... Ei s-au apucat de poluat într-o asemenea măsură încât v-au cam dat peste cap planurile. Dacă nu iau măsuri, vei fi nevoită să cuprinzi din nou tot Pământul cu păturica ta albă de gheaţă şi zăpadă, pentru a face curat după ei şi a readuce echilibrul între anotimpuri, natură şi Pământ.


Pui de compunere 2 - anotimpuri planetare
Când ceea ce se întâmplă pe planeta noastră devine prea banal şi nu ne inspiră, putem oricând să ne întoarcem privirea spre cer şi să ne imaginăm cum arată anotimpurile pe alte planete sau stele. Să zicem că ne uităm la soare...

Nimeni nu-şi închipuie că există iarnă pe soare, pentru că e de neconceput să existe ceva rece pe o bilă de foc care încălzeşte planete aflate la o distanţă covârşitoare. Dar totuşi, într-un colţ ferit al soarelui, pe o suprafaţă de maxim 10 metri pătraţi, există ceea ce puţini oameni de ştiinţă cunosc şi numesc "iarna solară".

Iarna solară este un arbore. La suprafaţa soarelui se vede un trunchi alb-argintiu, cu o coroană de frunze în formă de fulgi de zăpadă. Trunchiul şi coroana sunt înconjurate de o aură albă care foloseşte chiar energia soarelui pentru a se menţine rece. Cum? Datorită unei întregi reţele de rădăcini, care împânzeşte tot subsolul. Iarna solară de fapt acolo s-a născut şi abia după ce a făcut înconjurul stelei prin rădăcini a îndrăznit să scoată arborele la suprafaţă, pentru a-i explica soarelui schimbările ce s-au petrecut în interiorul lui. A trebuit să apară pe soare atunci când acesta a devenit prea înfumurat şi s-a crezut stăpânul universului. Astfel, iarna l-a invadat cu rădăcinile sale şi îi reaminteşte în fiecare zi printr-un mic fior rece că poate fi stins într-o clipită. După primele secole de furie a soarelui împotriva noului locatar, iarna şi steaua au ajuns să convieţuiască paşnic, amintindu-şi una alteia să renunţe la orgolii şi să contribuie la armonia întregului Univers.


Spor la scris!

12/02/2007

O personalitate care m-a impresionat

Via request pe mail.

Nu vreau să vă spun ce personalităţi m-au impresionat pe mine, pentru că nu vreau să vă influenţez. Vă spun însă că atunci când aud sintagma asta, mă gândesc la trei variante de răspuns:
- personalităţi adică persoane publice, cunoscute, din orice domenii (literatură, muzică, politică, istorie, ştiinţă... orice!)
- personalităţi "personale", adică persoane obişnuite pe care le-am cunoscut şi de la care am învăţat ceva, sau pe care le-am admirat (părinţi, profesori, prieteni, rude mai mari sau mai mici decât mine...)
- personalităţi propriuzise, adică setul de trăsături ale unei persoane pe care am cunoscut-o sau nu (poate că nu mă impresionează diriginta mea ca om, dar sunt impresionată de abilitatea ei de a fi empatică, de a îşi înţelege elevii, de a-şi păstra calmul în orice situaţie etc.)


Pui de compunere 1
Gândiţi-vă întâi despre care dintre categoriile de mai sus vreţi să scrieţi. O variantă este să descrieţi întâi persoana respectivă, iar apoi să scrieţi despre ce efect a avut asupra voastră. În continuare, câteva întrebări care să vă ajute să vă structuraţi şi dezvoltaţi gândurile.

Persoana
- Cine e?
- Cum aţi cunoscut-o / cum sau când aţi auzit prima oară despre ea (carte, televizor, de la prieteni...)?
- Ce rol are persoana respectivă? Ce face / a făcut în viaţă?
- Ce ştiţi despre ea?
- Ce anume vă impresionează la ea? Ce face? Cum face? Anumite trăsături ale ei? Abilităţi, ce ştie să facă?

Efectul asupra voastră
- În ce fel v-a impresionat? O admiraţi? Vreţi să învăţaţi ceva din ce ştie? Sa ştiţi să faceţi ceva ce face acea persoană? Să aveţi acelaşi impact asupra oamenilor ca ea?
- S-a schimbat ceva la voi după ce aţi cunoscut / aţi aflat despre această persoană?
- V-aţi făcut vreun fel de plan personal ca urmare a impactului pe care a avut-o asupra voastră? Intenţionaţi să faceţi ceva altfel, sau ceva nou, sau poate să nu mai faceţi ceva?

Dacă este vorba despre o personalitate publică / o celebritate pe care nu aţi cunoscut-o personal, ce aţi face sau ce aţi discuta cu ea dacă aţi putea să o întâlniţi?


Pui de compunere 2
Atunci când aud "personalitate care m-a impresionat", primul lucru care îmi vine în minte este o impresie pozitivă... Puteţi însă să folosiţi întrebările de mai sus pentru a descrie o personalitate care v-a impresionat negativ. Un tiran de exemplu este impresionant, în sensul că te face să-ţi doreşti cu tărie libertate şi pace. O persoană intolerantă, care discriminează împotriva altor naţii sau credinţe decât ale sale, poate fi impresionantă în sensul că te face să-ţi doreşti să aperi drepturile altora şi să lupţi împotriva intoleranţei. O persoană foarte egoistă te poate impresiona astfel încât să-ţi propui să fii mereu foarte atent la cum te porţi cu alţii... etc.


Pui de compunere 3 - pentru avansaţi :)
Al doilea sens din DEX al verbului "a impresiona" este legat de felul în care se fac fotografiile şi înseamnă "a acţiona asupra substanţei sensibile de pe o placă, de pe un film sau de pe o hârtie fotografică, dând naştere unui proces chimic datorită căruia se înregistrează o imagine".

Puteţi folosi întrebările de mai sus pentru a scrie o mică ciornă, iar apoi să scrieţi compunerea ca pe o mare metaforă, pornind de la a doua definiţie a lui "impresiona". Astfel, v-aţi compara pe voi cu o hărtie fotografică albă, încă nescrisă, personalitatea aleasă ar fi ca o substanţă, o rază de lumină care vă atinge, iar efectul ei asupra voastră ar fi imaginea, fotografia care apare şi se conturează încet-încet pe hârtia albă, procesul prin care voi vă schimbaţi ca urmare a întâlnirii unei alte persoane.


Spor la scris!

Înserare la munte

Via request pe mail.

Profit de cererea pentru un pui pe tema "imagine a înserării într-o zonă de munte" pentru a vă povesti cum puteţi adapta un pui de compunere deja existent la o temă nouă [cine ştie când mai sunt plecată şi nu pot răspunde la mailuri :)]


Pui de compunere 1
Mai jos e un pui de compunere despre o "dimineaţă de vară la munte". Puteţi porni de la puiul de compunere 1 - clasic, schimbând tot ceea ce ţine de dimineaţă cu lucruri care ţin de înserare:
- când / cu ce semn ştiţi că începe seara?
- cum sunt culorile? cum arată cerul? soarele? norii?
- ce se întâmplă cu flora şi fauna? ce flori se închid sau se deschid odată cu venirea serii? [de exemplu regina nopţii stă închisă în timpul zilei şi se deschide seara...] etc.

Scrieţi şi despre ce trăiţi voi în faţa acestui fenomen. Ce simţiţi / gândiţi când vedeţi cum se lasă seara la munte? Cu ce puteţi compara înserarea sau trăirea voastră despre înserare? Vi se întâmplă să fiţi atât de fascinaţi de jocul de lumini şi de nori încât să fiţi surprinşi de răcoarea serii şi să vă daţi seama că vă e frig de jumătate de oră dar aţi fost prea prinşi de peisaj ca să o simţiţi?


Pui de compunere 2
Pentru că tema este "o imagine a...", al doilea pui de compunere despre dimineaţa la munte (cel cu dimineaţa ca personaj) are nevoie de mai multă adaptare.

O variantă este să porniţi în direcţia puiului de compunere de mai sus şi să terminaţi compunerea într-un mod ceva mai neaşteptat, descriind cum exact când vă pregăteaţi să intraţi în casă să vă îmbrăcaţi, aţi surprins [pe cer, pe vârful unui munte, în mijlocul unei văi...] o siluetă diafană / ca o umbră / ca a unei prinţese:
- aceasta ar fi de fapt Seara ca personaj, pe care să o descrieţi povestind cum arată şi ce face pentru a aduce noaptea asupra muntelui (are o baghetă? o pelerină? suflă întunericul ca pe un abur? etc.)
sau
- aceasta este de fapt Noaptea care îşi face apariţia după ce s-a înserat - la fel, descrieţi cum arată şi ce face.


Pui de compunere 3
Vă puteţi juca mai mult datorită cuvântului "imagine". Compunerea poate fi povestea unui tablou, a unui desen, a unei gravuri care ilustrează înserarea la munte.

Poate fi un tablou pe care l-aţi găsit în podul bunicii, la un târg de vechituri, sau într-o librărie pentru copii unde librarul (un moşuleţ special pe care îl puteţi descrie astfel încât să daţi de înţeles că nu e un om ca toţi oamenii...) vi l-a făcut cadou, care v-a atras în mod neobişnuit şi pe care l-aţi luat în propria cameră.

După ce aţi descris cum aţi ajuns în posesia imaginii, imaginaţi-vă ce se poate întâmpla cu ea... Poate că:
- în fiecare seară, imaginea prinde viaţă, culorile par mai aprinse, vi se pare că puteţi vedea cum se mişcă frunzele copacilor în adierea vântului, crestele munţilor acoperite cu zăpadă încep să lucească...
- în fiecare seară, în imagine vi se pare că vedeţi acel personaj (descris ca în puiul de compunere 2)
- sunteţi convinşi că auziţi, deşi foarte, foarte încet, un cântec de greieri venind din tablou

Nu uitaţi să descrieţi cum începe şi cum se termină fenomenul care stăpâneşte imaginea. Apoi, descrieţi şi ce efect are asupra voastră:
- cum v-aţi simţit / ce aţi gândit prima dată când l-aţi observat?
- ce s-a mai întâmplat în următoarele seri? cum vi s-a schimbat percepţia? poate că la început tabloul s-a schimbat mai puţin ca să nu vă sperie, iar apoi, pe măsură ce v-aţi obişnuit, a început să vă arate mult mai multe lucruri...
- poate că tabloul oglindeşte în fiecare seară starea voastră din ziua respectivă [dacă aţi fost veseli, exprimă si el veselie, dacă aţi fost trişti, apar şi în tablou nori, sau ploaie...]
- poate că tabloul vă transmite cumva [cum?] nişte imagini care vă ajută să găsiţi soluţii la probleme care vă macină...

Finalul poate fi că încă păstraţi acel tablou, că l-aţi dat cuiva care are mai multă nevoie de el decât voi, sau că într-o zi a dispărut la fel de misterios cum a apărut...


Spor la scris!

11/28/2007

Erata

Într-un moment de neatenţie, am şters conţinutul folderului cu spam, văzând abia în ultimul moment că se strecurase în el un mail de la cineva care avea nevoie de un pui de compunere. Din păcate mailul e pierdut aşa că nu ştiu nici cine nici când l-a trimis :(

Îmi cer scuze primei şi singurei persoane care nu a primit niciun răspuns de la mine...

11/27/2007

Despre bufniţe

Via search pe pensées-lutze.

Cineva a căutat cu câteva zile în urmă o compunere despre bufniţe. N-am putut să ratez ocazia de a scrie despre unul dintre animalele mele preferate... Aşadar, în afară de puiul de compunere despre animalul preferat, ar mai fi următoarele idei (de asemenea aplicabile la multe alte animale în afară de bufniţe)


Pui de compunere 1 - Lumea bufniţelor
Să ne închipuim că aceste păsări minunate au o lume a lor, extrem de bine organizată... Au o ierarhie socială foarte bine definită, care ţine cont de vârstă şi experienţă, de rasele diferite de bufniţe şi de realizările fiecărui membru al speciei. Aici ar fi multe detalii de dat... Care sunt diferitele trepte ale ierarhiei şi de ce criterii depinde apartenenţa la fiecare? Cum se recunoaşte o bufniţă cu o poziţie mai înaltă? Cum se poate urca pe scara ierarhică? Se poate şi retrograda?

Cu ce se ocupă fiecare? Cine aduce de mâncare? Cine face legea? Cine se ocupă de distracţii şi jocuri? Cine educă puii de bufniţe? Cum se desfăşoară fiecare dintre aceste activităţi?

Mai departe... bufniţele sunt răspândite peste tot prin lume şi e clar că pentru a menţine ordinea socială este necesar să comunice între ele... Cum? Bufniţe mesager care au ca unic rol să călătorească de la o comunitate la alta pentru a transmite mesaje şi noutăţi? Un alt sistem de comunicare? Telepatie? Telefoane mobile?

S-ar putea povesti şi un pic de istorie... Care au fost momentele marcante din istoria bufniţelor? Ce evenimente majore s-au petrecut şi în ce fel au schimbat ele viaţa bufniţelor? Cum se asigură bufniţele mai în vârstă că puii îşi cunosc istoria şi învaţă din greşelile strămoşilor?

Sunt convinsă că bufniţele sunt capabile să producă şi artă... dar oare la ce se pricep cel mai bine şi mai bine? La construit? La desenat? La modelat? La cântat? La dansat? Cum ar arăta un spectacol al bufniţelor? Unde s-ar desfăşura? Cum arată şi ce fac artiştii? Dar publicul? Se organizează şi un after-party?

Aş încheia cu planurile de viitor ale bufniţelor, pentru că se ştie că sunt făpturi foarte ambiţioase şi orientate către obiectiv... Ce dezvoltă ele în prezent? O teorie? O maşinărie? Un nou show? O nouă ordine? Ce şi-au propus să obţină în urma acestui proiect?


Pui de compunere 2 - Bufniţe şi oameni
Există nişte bufniţe foarte speciale, un soi rar despre care nu citeşti în nicio enciclopedie şi nu vezi în niciun documentar. [cum arată?]

Bufniţele astea sunt în căutare de oameni care au nevoie de îndrumare. Le interesează oameni buni la suflet, care au un rol important de îndeplinit pe această lume [ce rol?], dar care sunt un pic dezorientaţi şi nu şi-au descoperit încă propriul rezervor de înţelepciune - pentru că, nu-i aşa, fiecare om are undeva în adâncul minţii lui un mare rezervor de înţelepciune, dar pentru că nu ne învaţă nimeni să ajungem la el, capacul rugineşte, se prăfuieşte şi devine aproape imposibil să avem acces la el fără puţin ajutor.

Aşadar, bufniţele astea au un simţ special care le permite să găsească oamenii pe care îi au de îndrumat. [cum arată un astfel de om în ochii unei bufniţe? după ce îl recunoaşte? privire? acţiuni? postură?].

Desigur, în primă fază, bufniţa trebuie să rămână nevăzută, pentru a nu-i speria pe oameni. Dar de îndată ce simte că e momentul potrivit [care e acela? după ce îşi dă seama bufniţa?], ea îi apare în vis omului şi îi oferă îndrumarea de care are nevoie [aici ar prinde bine un exemplu despre o cunoştinţă de-a naratorului]. Bufniţa nu reapare decât dacă omul se lasă îndrumat. Abia după ce omul descoperă că nu trebuie să adoarmă pentru a se sfătui cu bufniţa ci e suficient să închidă ochii şi să se gândească la ea, abia atunci înseamnă că bufniţa şi-a îndeplinit misiunea şi îşi poate continua drumul către un alt om care are nevoie de ea. Doar atunci bufniţa apare şi în realitate, îl felicită pe "client" că a reuşit să-şi deblocheze rezervorul de înţelepciune şi porneşte către o nouă aventură...


Spor la scris!

11/21/2007

Mini-pauză

Dragi şi drage,

Astăzi plec un pic de lângă tastatură şi revin abia duminică seară. Aşadar, nu voi putea răspunde la mailuri sau comentarii până luni.

Blogul a crescut destul de mult, aşa că sunt sigură că până mă întorc vă puteţi descurca cu puii de compuneri deja născuţi, pe care îi găsiţi căutând în coloana din dreapta a blogului, ori după categorie, ori prin arhivă.

Vă doresc teme prietenoase!

Dimineaţă de vară la munte

Via request by comment.

Lary are nevoie de idei pentru o compunere despre o "dimineaţă de vară la munte", mai precis în satul Izvoare din judeţul Maramureş. Nu am fost niciodată acolo, aşa că puiul de compunere va fi unul generic despre dimineţi de vară la munte, iar voi îl puteţi adapta la orice sat sau localitate vreţi voi.


Pui de compunere 1 - clasic
Pentru mine dimineaţa începe oarecum noaptea, cu prima geană de lumină. Vara asta se întâmplă pe la 4 şi ceva. Pe măsură ce soarele se apropie de răsărit şi începe să se ridice pe cer, peisajul se schimbă foarte repede, trecând printr-o mulţime de nuanţe. În acelaşi timp, parcă se schimbă ceva şi în intensitatea vântului... ori creşte, ori scade, ori dispare, ori apare. De asemenea, odată cu lumina încep să se trezească şi tot felul de animale şi animăluţe, care încep să se foiască, să cânte, să se plimbe, să se întindă, să mănânce etc.

La munte mi se mai par fascinante jocurile de umbre, faptul că deşi soarele e sus pe cer şi deja nu te mai poţi uita la el, în unele zone e încă întuneric.

Acum... În funcţie de cum arată satul / localitatea cu pricina, povestiţi aceste schimbări în cât mai multe detalii referitoare la culori, imagini, vânt, animale, soare, nori, dealuri, munţi, case, oameni etc. Pentru a putea descrie cât mai mult, încercaţi să folosiţi toate simţurile (văz, auz, miros, gust, tactil...).

Începutul şi finalul compunerii pot fi momentul pe care îl consideraţi voi începutul dimineţii şi cum se poate recunoaşte şi respectiv momentul pe care îl consideraţi sfârşitul dimineţii şi cum ştiţi că începe ziua. Ar fi interesant ca pentru ambele momente să vă găsiţi un semn foarte specific pe care să îl descrieţi, menţionând şi cum vă simţiţi voi în faţa acelui fenomen (de exemplu prima geană de lumină, cântecul cocoşului, primul foşnet de frunză, primul ciripit de pasăre, primul punct de lumină pe care îl desenează soarele pe cer când răsare... etc.)


Pui de compunere 2 - "modern" :)
Imaginaţi-vă o dimineaţă de vară ca personaj. Cum arată? Din ce elemente se compune? Cum e îmbrăcată? Cum îi stă părul? Ce culoare au ochii? Poartă vreun obiect deosebit cu ea? etc.... cât mai multe detalii.

Povestiţi cum s-a născut această dimineaţă de vară şi, pe scurt, cum a parcurs ea diferite forme de relief prin lume (mare, oraş, câmpie, ocean...). Povestiţi apoi cu mult mai multe detalii, cum a fost pentru ea când a ajuns prima data la munte, în satul / localitatea care vi se cere. Ce a văzut? Ce i-a plăcut cel mai mult? Cum a cuprins / cum s-a întins peste zona respectivă? Cum i-a plăcut sau ce a simţit când a apărut pentru prima dată în faţa locuitorilor, animalelor şi plantelor de acolo? Ce a făcut după ce şi-a terminat treaba? Unde s-a dus mai departe?


Spor la scris!

11/16/2007

Compunere despre călătorie pe curcubeu

Via search pe pensées-lutze.

În ultima vreme, deşi am citit conştiincios search-urile care ajung aici sau dincolo, nu am avut timp decât de răspuns la mailuri cu cereri de pui de compuneri. Când am văzut însă "compunere despre o călătorie pe curcubeu" nu am putut să mă abţin...

Analiza subiectului: e foarte tare! :) Dincolo de asta, un curcubeu are două capete, lucru foarte important când vine vorba să călătoreşti pe el, deoarece un capăt e la tine - de acolo pleci, iar celălalt capăt e a destinaţie. Aşadar compunerea pe tema asta ar trebui să înceapă de la un capăt al curcubeului şi să se termine la celălalt.

Puiul de compunere 1 este despre călătorii pe curcubeu în general, puiul 2 propune trei variante de personaje diferite călătorind pe curcubee.

Pui de compunere 1
Curcubeul
- poate fi al tău propriu şi personal - cum ai ajuns să-l ai? într-o zi ţi-ai dat seama că îl ai în tine, trebuia doar să înveţi să îl "porneşti"? sau l-ai primit? de la cine? cum? ce ai făcut să-l meriţi? sau aveai nevoie de el pentru că erai trist / supărat / în încurcătură?
- poate fi un curcubeu liber, care se plimbă de la copil la copil - cum a ajuns la tine? a vorbit cu tine sau nu a fost nevoie, pentru că atunci când a apărut tu ai ştiut ce ai de făcut? adulţii îl pot vedea? dacă nu, de ce? când apare să poţi călători pe el? când vrei tu, când vrea el sau când se întâmplă ceva? ce?

Capătul tău de curcubeu
- cum arată? mai lat, mai îngust? te sui direct pe el sau apare cu tot cu un soi de vehicul (scaun, fotoliu, bicicletă, maşinuţă)?
- care e senzaţia când porneşti în călătorie pe el? viteză? linişte? vânt? parfumuri deosebite? entuziasm? curiozitate?...

Călătoria
- cum e pe drum? ajungi la destinaţie într-o clipită, sau călătoria durează mai mult? dacă durează, cum e? ce vezi în jurul tău? mai e cineva cu tine sau călătoreşti singur? cum te simţi pe drum?

Destinaţia
- unde te-a dus curcubeul? într-un loc? la o persoană? la altă făptură? cum arată? cum te simţi tu acolo? ce-ţi trece prin minte în momentul în care ajungi unde ajungi?

Întoarcerea [dacă hotărăşti să te şi întorci, nu e obligatoriu :)]
- te poţi întoarce când vrei tu, sau te cheamă cineva / ceva înapoi? cum îţi iei rămas bun de la lumea pe care ai cunoscut-o la capătul curcubeului? iei ceva cu tine? laşi ceva în urmă?
- cum te simţi odată ajuns înapoi acasă?

[toate astea, evident, cu multe, multe detalii]


Pui de compunere 2

Dacă nu vreţi să scrieţi despre voi şi vă place una dintre ideile următoare, ajutaţi-vă de întrebările de sus pentru a creşte puiul de compunere.

- Călătoria unei păpuşi înapoi spre ţara păpuşilor: pe Pământ nu se mai juca nimeni cu ea, pentru că toţi copiii erau prea ocupaţi cu televizorul şi calculatorul. Când păpuşa porneşte pe curcubeu, e văzută de o fetiţă, care o urmăreşte. Ajunse în ţara păpuşilor, cele două se împrietenesc, iar fetiţa îşi dă seama cât de triste sunt păpuşile pentru că au fost nevoite să plece de lângă copii. Fetiţa hotărăşte să se întoarcă pe Pământ şi să îi re-înveţe pe copii să se joace...

- Călătoria unui copil în mintea sa: un băieţel era foarte supărat că luase o notă proastă la şcoală pentru că nu ştiuse cum se spune "mătură" în franceză. Profesoara i-a dat o notă mică, dar nu i-a dat şi răspunsul corect la întrebare. Ajuns acasă, baieţelul s-a încolăcit într-un colţ, incercând din răsputeri să-şi amintească cuvântul. Atâta s-a chinuit, încât Mintea lui s-a hotărât să-l ajute, trimiţându-i un curcubeu. Călătorind pe curcubeu, băieţelul a ajuns pe tărâmul minţii lui, unde a fost total uimit să descopere că ştia... tot! [aici imaginaţi-vă şi descrieţi cum sunt organizate informaţiile, în ce sunt puse, cum arată o cunoştinţă, cum se poate plimba băieţelul de la un domeniu la altul, dacă există alte personaje care îl ajută să găsească ce caută...]

- Călătoria unui căţel către curaj: un căţel era atât de fricos, încât stăpânii se hotărâseră să-l gonească, pentru că nu le era de folos. În seara în care şi-a dat seama ce urmează, căţelul s-a rugat la divinitatea lui să îl ajute să capete curaj, pentru a putea rămâne alături de familia pe care o îndrăgea. Rugăciunea i-a fost ascultată şi pe loc a apărut lângă el capătul unui curcubeu. Imaginaţi-vă si descrieţi cu multe amănunte cum a călătorit căţelul, ce i s-a întâmplat pe drum care să-l ajute să aibă curaj, cu cine s-a întâlnit pe parcurs... etc. Pentru închiere, gândiţi-vă dacă povestea se termină cu familia păstrând căţelul, sau dacă vă puteţi imagina şi altă variantă.


Spor la scris!

11/12/2007

Animalul meu preferat

Via request pe mail.

Cătălin are nevoie de idei pe tema "animalul meu preferat". Profit de ocazie pentru a mai da nişte sfaturi de ordin general.

Atunci când vi se cere să faceţi o compunere despre ceva, orice, preferat / de vis / ideal / iubit şi aşa mai departe, cred că profesorul respectiv chiar aşteaptă sinceritate totală din partea voastră şi nu vrea ceva ca din cărţi. Lui Cătălin îi voi pune câteva întrebări care să îl ajute să-şi scrie compunerea. Ceilalţi, vă puteţi inspira din aceste întrebări pentru a vă scrie "preferinţele", oricare ar fi ele.


Pui de compunere
- Care este animalul tău preferat?
- Descrie-i înfăţişarea în cât mai multe amănunte... specie, rasă, culoare, blană / pene / solzi, culori, forme...
- Ce-ţi place la el? Ceva din cum arată? Ceva din ce face? Ceva din ce puteţi face împreună? Toate la un loc? [detalii, detalii, detalii! :)]

- Ai un astfel de animal? Ce faci cu el? Când? Unde? Cum?
- Dacă nu ai un astfel de animal, dar este un animal domestic, cum îţi închipui că ar fi dacă ai avea? La fel, ce ai face cu el? când, unde, cum?
- Dacă nu ai un astfel de animal şi este vorba de un animal sălbatic, l-ai vâzut vreodată în realitate? În ce context / situaţie? Cum te-ai simţit să te afli aproape de el? Mai vrei să repeţi experienţa?
- [...] dacă nu l-ai văzut în realitate, de unde ştii de el? cărţi? televizor?


Nu trebuie neapărat să răspunzi la întrebări în ordinea asta... Gândeşte-te la răspunsuri înainte să te apuci să scrii, astfel încât compunerea să "curgă" firesc, aşa cum ţi se pare ţie că se înşiruie detaliile cel mai bine.

De asemenea, nu uita că pentru orice temă, poţi să faci o mică plimbare în tărâmul fantastic... Animalul tău preferat ar putea fi un dragon, o sirenă, o struţo-cămilă, un tigru cu cap de leu sau un peşte zburător care îndeplineşte dorinţe... Oricare ar fi, se aplică aceleaşi întrebări :)


Spor la scris!

11/06/2007

Şcoala mea de vis

Via request pe mail.

Cristina a fost mulţumită de puii de compunere despre Constanţa şi are acum nevoie de idei pe tema "şcoala mea de vis". Aşa cum pentru "prietenul imaginar" am pornit în descoperirea unor detalii de la ceea ce caracterizează un prieten "obişnuit", şi pentru "şcoala de vis" îţi propun să porneşti de la caracteristicile unei şcoli normale şi să-ţi imaginezi cum ar arăta aceasta într-o lume ideală...

Pui de compunere
1. Clădirea şi împrejurimile
- unde se află şcoala de vis? la mare? la munte? pe o pajişte? într-o poieniţă? ascunsă bine printre copacii unei păduri? în mijlocul unui oraş fantastic?
- cum arată clădirea? forme pătrăţoase? rotunjite? ascuţite? din sticlă? lemn? pietre? apă? turtă dulce? din sclipiciul cules de la stele căzătoare? cum arată geamurile? dar uşile? ce forme şi culori au?
- cum arată intrarea în şcoală? mare şi impresionantă? sau ascunsă astfel încât numai elevii de acolo să ştie cum să intre?

2. Curtea
- cum arată? cu copaci? cu flori? cu animale, păsări, fluturi? toate acestea sunt obişnuite, sau sunt fantastice? în ce fel? descrie culori, forme, cum e organizată curtea - spaţii de joacă, de sport, de lectură, de siestă...
- ce fac copiii în curte? cum / cu ce se joacă?

3. Sălile
- ce fel de săli există în clădirea şcolii de vis? de clasă? de sport? de somn de după amiază? are şi bibliotecă? sală de dans? etc.
- cum arată sălile de clasă? ce forme / culori au băncile? dar scaunele? sunt tari? moi? mai degrabă fotolii decât scaune? dar tabla cum arată? cu ce se scrie pe ea? cum se şterge? ce îţi imaginezi că pun copiii pe pereţi? dar la ferestre?

4. Elevii
- sunt doar fiinţe umane, sau la şcoala de vis mai merg şi făpturi de basm? zânuţe? elfi?
- au uniforme? sau se îmbracă cum vor ei? au ghiozdane obişnuite? sau ghiozdane speciale? dacă sunt speciale, în ce fel? ce ştiu să facă? în ce fel le fac copiilor viaţa mai uşoară?

5. Profesorii
- oameni sau creaturi din poveşti? de care?
- cum sunt îmbrăcaţi?
- cum se poartă cu copiii? se şi joacă cu elevii din când în când?

6. Orele
- ce materii se predau la şcoala de vis? cele obişnuite? altele? amândouă? ce fel de materii se predau care nu se predau la şcolile obişnuite?
- cum se desfăşoară orele? vorbeşte doar profesorul şi copiii scriu? sau e interactiv? în ce fel pot comunica copiii cu profesorii ca să le arate că au învăţat lecţia? prin vorbe? în scris? în dans? prin desen? prin mici piese de teatru? etc.

În încheiere poţi descrie în ce fel sunt diferiţi absolvenţii acestei şcoli de vis faţă de cei ai şcolilor obişnuite, sau să mărturiseşti că tu în fiecare vacanţă de la şcoala ta faci o vizită acestei şcoli, sau orice altceva de inspiră pe tine după ce ţi-ai imaginat cele de mai sus.


Spor la scris!

Un prieten imaginar

Via request pe mail.

Coco are nevoie de "descrierea unui prieten imaginar, urât / frumos / cu chestii speciale". Uau! Câtă libertate! Iată câteva întrebări care sper să-ţi stimuleze imaginaţia...

Pui de compunere
1. Specia
- ce e prietenul tău imaginar? om? animal? ce animal? jumătate om - jumătate animal? amestec de 2-3 animale? gândeşte-te întâi la asta şi dacă e un El sau o Ea.
- are un nume?

2. Înfăţişare
- cum arată în detaliu? blană, pene, haine, culoarea ochilor, număr de măini / degete?
- are accesorii? ochelari? eşarfe? mânuşi? cercei? există un motiv în spatele lor - de exemplu poartă mânuşi pentru că are puterea de a îngheţa lucrurile cu mâinile şi mânuşile sunt menite să evite accidente?
- arată mereu la fel sau se schimbă? dacă se schimbă o face mereu, din principiu, sau înfăţişarea lui depinde de starea lui de spirit? dacă da, cum se schimbă în funcţie de dispoziţie?

3. Puteri speciale
- are vreuna? citeşte gânduri? vede în viitor? ştie o vrajă care face să dispară orice supărare? poate să transforme apa în ciocolată caldă?

4. Comunicare
- cum comunici cu el? vorbiţi? română sau altă limbă, doar de voi cunoscută? sau vă înţelegeţi din priviri? sau din gesturi? telepatie? :)

5. Când apare?
- când vrea sau când îl/o chemi?
- când eşti supărată? veselă? în dificultate? relaxată? îngrijorată? singură?
- în cazul în care apare când vrea, ce crezi că îl/o face să vină tocmai atunci?

6. Activităţi
- ce faceţi împreună? vorbiţi? vă jucaţi? vă uitaţi la oameni / filme? citiţi? vă plimbaţi?
- unde faceţi ce faceţi? în lumea ta? sau te duce în lumea lui? dacă da, cum arată lumea asta? ce poţi vedea / face acolo şi nu poţi în lumea noastră?

7. Altele
... orice altceva îţi mai vine să scrii despre el / ea după ce te-ai gândit la toate chestiile de mai sus :)


Spor la scris!

11/05/2007

Sunt un copil fericit

Via request pe mail.

Cel mai simplu mod de a găsi idei pentru această temă este să-i adaugi "pentru că" la sfârşit, iar asta cred că se aplică la orice temă în care se spune că eşti într-un fel sau altul. Aşadar...

Sunt un copil fericit pentru că...

Pui de compunere 1 - ştiu ceva ce nimeni altcineva nu ştie
- imaginează-ţi ce ar putea fi acel ceva...
- ştii că fiecare om are undeva în minte un buton care, atunci când îl apeşi, micşorează orice griji ai avea în momentul acela?
- ştii că fiecare om are în minte un burete magic care poate şterge urâţenia din lucrurile care nu îi plac?
- etc...
- faptul că ştii ce ştii te ajută să vezi oamenii într-un fel anume? să vezi lumea altfel? plantele? clădirile? jucăriile?
- în ce fel te ajută acest mod de a vedea lucrurile să fii fericit? în ce momente foloseşti butonul / buretele / ce vrei tu? cum te simţi după aceea?

Pui de compunere 2 - ai ceva ce nu are nimeni altcineva
- la fel ca la puiul 1, doar că îţi imaginezi că ai ceva fizic, un obiect, un lucru, nu doar o informaţie

Pui de compunere 3 - ai învăţat ceva ce puţină lume ştie
- de exemplu, că atunci când eşti trist sau supărat, dacă închizi ochii şi respiri adânc de zece ori, imaginându-ţi că eşti pe o pajişte verde înconjurat de animăluţele tale preferate, supărarea sau tristeţea scade ca prin minune
- imaginează-ţi vreo 2-3 situaţii în care ai folosit această învăţătură şi povesteşte cum te-ai simţit după ce ţi-ai "vizitat" pajiştea şi în ce fel tehnica asta te ajută să fii un copil fericit

Pui de compunere 4 - eşti aşa cum eşti
- scrie pe o foaie separată cât mai multe momente în care îţi aminteşti că ai fost fericit (o vacanţă la munte sau la mare, când ai primit ceva, când ai cunoscut pe cineva, când ai luat o notă mare, când ai citit o carte sau ai văzut un film...)
- la fiecare dintre puncte, încearcă să-ţi dai seama ce anume te-a făcut fericit din momentul respectiv şi să compari starea pe care o aveai cu altceva (parcă pluteai ca un fulg, parcă te simţeai împrejmuit de un val de căldură, parcă mâncasei cea mai fină ciocolată...)
- în concluzie, eşti un copil fericit pentru că ştii să trăieşti la maxim momentele frumoase care apar în viaţa ta... sau ceva de genul ăsta :)


Spor la scris!

Marea, prietena mea

Via request pe mail.

Varianta evidentă la tema asta ar fi gen "vai ce mult îmi place la mare, în fiecare an aştept vara cu înfrigurare ca să ajung la mare, unde îmi place nisipul, îmi plac valurile, îmi place să mă joc în apă, pentru că marea e prietena mea şi mi-aş dori să trăiesc pe litoral ca să stau mai mult cu ea".

Dar să încercăm altceva...

Pui de compunere
- povestea unui copil care nu a fost niciodată la mare
- de când era mic era fascinat de ea, fără să o fi văzut vreodată
- avea o grămadă de poze cu marea, filme, desene animate, cărţi, care îi plăceau la nebunie
- se uita la poze şi îşi imagina cum ar fi să fie şi el acolo, printre palmieri şi nisipuri aurii
- citea în cărţi poveşti cu pescari şi marinari temerari, de la care a învăţat că marea trebuie respectată
- din filme învăţase că marea e periculoasă pentru cei nesăbuiţi, care se aventurează fără să se gândească la consecinţe
- cu toate lecturile şi vizionările lui, ajunsese să cunoască marea mai bine decât se cunoştea pe sine
- într-o noapte, marea i-a apărut în vis şi i-a zis că este cel mai conştiincios băieţel, pentru că privind-o prin ochii personajelor lui preferate, a ajuns să o cunoscă mai bine decât toate personajele la un loc; i-a mai spus că acum el e pregătit şi că ea îl aşteaptă să facă în sfârşit cunoştinţă
- băieţelul i-a răspuns că are impresia că dacă ar veni la mare, totul s-ar termina, că văzând-o în realitate, n-ar putea sa se mai joace cu ea aşa cum se joacă în imaginaţia lui
- marea i-a zâmbit şi i-a spus că este foarte înţelept pentru vârsta lui, că va continua să-l viziteze în vis şi că îl consideră primul ei prieten uman adevărat
- băieţelul s-a bucurat enorm la auzul acestor cuvinte şi i-a spus mării că atunci când se va face mare, va scrie despre cum a început prietenia lor.

Mai ai de adăugat detalii la fiecare liniuţă (să descrii ce vede, ce miroase, ce-şi închipuie personajul) şi să te gândeşti dacă vrei să descrii ca narator povestea băieţelului, sau dacă vrei să o scrii la persoana I.


Spor la scris!

11/02/2007

Constanţa

Via request pe mail.

Claudia are nevoie de idei pentru o compunere despre Constanţa, "aşa cum o cunoaşte ea". Compunerea a fost cerută de către profesoara de Istorie şi nu ştiu dacă cerinţele sunt diferite faţă de o compunere la Limba Română. Dar dacă eu m-aş fi născut în Constanţa ca şi Claudia şi aş iubi oraşul la fel de mult ca ea, probabil că aş scrie ceva de genul ăsta...

Pui de compunere 1 - Istoria ta în Constanţa
- imaginează-ţi că ai avea o fire de explorator şi descrie cum ai descoperit tu oraşul
- ce ştiai despre el când erai foarte mică şi încă nu aveai voie să te plimbi de una singură?
- cum ţi-ai descoperit cartierul? încearcă să fii atentă la cele mai mici detalii şi să le descrii... nucul din curtea blocului, buticul de la colţ de unde îţi luai bomboane, parcul unde te dădeai într-un leagăn care scârţâia
- ce şi cum şi când ai descoperit mai târziu, pe măsură ce ai crescut? tot aşa, cu cât mai multe detalii mărunte care dau savoare unui oraş
- cum simţi acum? că îţi cunoşti oraşul ca pe propria cameră, sau că încă mai ai multe de descoperit?

Pui de compunere 2 - Istoria Constanţei văzută de tine
- conceptul general este să descrii cum ai perceput tu că s-a schimbat oraşul de când îl cunoşti
- a crescut? s-a dezvoltat? cum? unde? ce a apărut nou? ce a dispărut?
- poţi compara dezvoltarea oraşului cu o plantă sau un animal... a crescut ca un pui de ursuleţ? ca un copil care devine adolescent şi apoi adult? s-a extins ca o viţă de vie? a înflorit ca un crin / trandafir?
- ce ai simţit / gândit tu faţă de această evoluţie? te-ai bucurat? te-ai îngrijorat pe alocuri? ce ţi-a plăcut cel mai mult? te-a întristat ceva? eşti curioasă despre ce se va întâmpla în continuare?


Spor la scris!

10/29/2007

Furtună

Via request pe mail.

Iulia are nevoie de idei pentru o compunere despre o furtună impresionantă. La ce indicaţii specifice mi-a dat, am impresia că profesoara ei vrea să îi testeze talentul în a descrie lucruri, aşa că voi încerca pe cât posibil să nu-i răpesc plăcerea de a intra în detalii...

Mai jos sunt două categorii de pui de compuneri, poţi alege o singură liniuţă sau poţi combina ideile între ele.

Pui de compuneri 1 - furtuni ordinare
Ai 5 simţuri... gândeşte-te la ce ai perceput cu fiecare dintre ele când ai prins ultima dată o furtună şi:
- intră în multe detalii (ce forme diferite păreau să aibă picăturile de ploaie - unele mai lunguieţe, unele mai grăsuţe, unele mai mari, unele mai mici, cum parcă dansau în bătaia vântului; ce mirosuri diferite ai simţit - ploaie, frunze ude, vânt, părul tău ud, asfalt; ce auzeai - frunzele foşnind, ramurile copacilor îndoindu-se, picăturile căzând pe pămând sau pe şosea; gustul de picături de apă, sau de vânt; cum se simţeau la atingere picăturile de ploaie sub degete, sau hainele tale ude, sau trunchiurile copacilor)

şi / sau

- gândeşte-te tot la detalii ca cele de mai sus, doar că exagerează totul (picături enorme, vânt care muta copacii din loc, mirosuri atât de puternice încât le simţeai şi cu geamul închis...)

şi / sau

- imaginează-ţi că eşti o furnică şi povesteşte din punctul ei de vedere, tot ajutându-te de cele 5 simţuri

Pui de compuneri 2 - furtuni extraordinare
- imaginează-ţi o furtună pe o altă planetă - cum arată? prin ce e diferită de furtunile de pe Pământ? cum reacţioneză locuitorii de acolo la acest fenomen natural? ce se întâmplă înainte de furtună? dar după? [ca să-ţi fie mai uşor, răspune la întrebările astea pentru o furtună normală, iar apoi inversează răspunsurile, sau găseşte alte răspunsuri amuzante, sau imaginează-ţi cum ţi-ar plăcea ţie să arate o furtună...]

şi / sau

[pentru următoarele două variante, începe cu o introducere în care spui ceva de genul că ai fost la plimbare într-o localitate care nu e pe hartă şi că ştii că e greu de crezut pentru cine nu a fost niciodată acolo, dar ai prins o furtună cu totul şi cu totul fantastică...]

- o furtună în timpul căreia plouă cu altceva decât cu apă [fulgi, pene, pietricele, peştişori, sclipici...], vântul miroase a căpşuni, copacii îşi măresc / micşorează fruzele...

şi / sau

- o furtună cu ploaie colorată şi vânt care se vede [ce culori? cum arată vântul? ce se întâmplă cu peisajul? se colorează şi el, sau rămâne la fel? cum arată vântul? cum se mişcă? ce se întâmplă cu ce e în jur? etc.]

... şi bineînţeles, orice variantă ai alege, nu uita să scrii undeva şi despre un curcubeu :)


Spor la scris!

Joc tip conflict

Via request pe mail.

Katy a formulat o cerere mai neobişnuită... are de făcut o compunere despre un "joc tip conflict, fie între doi copii care se joacă, fie între sentimente"... am impresia că nici ei nu-i e prea clar ce i se cere :)

Dacă mă întrebaţi pe mine, conflictul e un nonsens... dar pentru cei cărora încă li se mai întâmplă, poate fi definit ca o confruntare între puncte de vedere foarte diferite în care par a nu se putea întâlni sub nicio formă. Cu cât cei implicaţi sunt mai căpoşi, cu atât au mai puţine şanse de a ajunge la o înţelegere...

Astăzi nu mă simt nostimă, ci un pic moralist-filozofică, aşa că puii de compunere vor fi pe măsura dispoziţiei mele. Katy, să ştii că puiul numărul 2 nu respectă cu precizie tema, pentru că oricât aş încerca, la ora asta mi-e greu să pun "joc" şi "conflict" în aceeaşi oală de două ori :)

Pui de compunere 1 - între două sentimente
- a fost o dată ca niciodată un om neobişnuit
- arăta ca toată lumea, la prima vedere nu avea nimic special, în afara faptului că era foarte retras şi rar ieşea din casă sau stătea de vorbă cu cineva
- [aici poţi să povesteşti cum ai ajuns tu să cunoşti omul ăsta şi să stai de vorbă cu el ca să-i aflii povestea... sau poţi să continui compunerea cu vocea unui narator impersonal :)]
- secretul acestui om era că sentimentele lui erau însufleţite şi puse pe şotii
- inventaseră un joc al conflictelor: când îi era omului lumea mai dragă, câte două sentimente ieşeau din rând ca pionii la şah şi începeau să se certe
- "îmi place" se certa cu "nu pot să o sufăr", "sunt trist" se certa cu "sunt vesel", "îl iubesc" se certa cu "îl urăsc"... şi aşa mai departe [la fiecare pereche, închipuie-ţi cum ar reacţiona, ce ar face sau ce ar spune un om care trăieşte cu amândouă sentimentele respective odată]
- într-o bună zi omul şi-a dat seama că nu poate avea o viaţă normală şi a plecat să bântuie lumea [încheie imaginându-ţi un personaj fantastic cu care s-a întâlnit şi felul în care acesta a reuşit să facă sentimentele omului să renunţe la jocul lor răutăcios]

Pui de compunere 2 - conflict între doi copii
- au fost o dată ca niciodată, un copil roz şi unul verde
- pentru că erau roz şi respectiv verde din cap până în picioare aveau şi ochii coloraţi
- asta însemna că tot ceea ce vedeau în jurul lor era de aceeaşi culoare ca ei
- aşadar copilul roz credea că prietenul lui e la fel ca el, tot roz, iar cel verde credea că prietenul lui e tot verde, ca şi el
- pentru că erau convinşi că îşi seamănă atât de bine erau cei mai buni prieteni din lume, total de nedespărţit
- totul o lua razna când în discuţiile lor venea vorba de culori
- cel roz îi cerea celui verde o jucărie roz, iar acesta nu îi dădea nimic, pentru că în ochii lui, toate jucăriile erau verzi
- cel roz se supăra şi îl acuza că e leneş, sau încăpăţânat
- cel verde se simţea nedreptăţit şi înteţea cearta, crezând că prietenul lui a înnebunit
- cel roz se înfuria, crezând ca cel verde vrea doar să-l supere şi continua conflictul cu tot felul de insulte
- conflictul se termina abia atunci când amândoi copiii deveneau roşii de furie şi plecau fiecare la casa lui
- prietenia lor era însă mai puternică decât culorile, aşa că nu puteau sta prea mult despărţiţi, dar de fiecare dată joaca lor se termina prin acelaşi conflict "colorat"
[mai departe închipuie-ţi tu cum decurge întâlnirea celor doi cu un copil de altă culoare, care înţelege de unde li se trag neînţelegerile; scrie cum reuşeşte el să îi ajute să nu se mai certe...]


Spor la scris!

10/10/2007

Vreau să fiu mare

Via request pe mail

Sper să nu fie prea târziu pentru tânărul care a cerut idei pentru o compunere cu titlul "vreau să fiu mare".

Analiza subiectului: totul porneşte de la "mare" - ce înseamnă mare? Vorbim despre vârstă? Despre înălţime? Despre greutate? Despre profesie (mare bucătar, mare profesor, mare politician)? Mie una mi se pare destul de nasol subiectul, pentru că bietul elev poate că nu vrea să fie mare sub nicio formă... Aşadar nu pot presta pui de compuneri foarte răsăriţi pe această temă, ci doar câteva întrebări ajutătoare pe pistele de mai sus.

Pui de compunere - vârstă
Imaginează-te pe tine la vârsta unui adult pe care îl respecţi / admiri.
- ce ai putea sa faci / vezi / simţi la vârsta lui şi nu poţi acum?
- care crezi că sunt avantaje pe care el / ea le are şi tu nu?
- ce ţi-ar plăcea să faci când ajungi la vârsta aceea? să lucrezi? să conduci maşini? să te plimbi? să dai petreceri? şi aşa mai departe...

După ce te-ai gândit la lucrurile astea, leagă-le într-o compunere în care descrii de ce ai vrea să fii mare (pentru că acum nu poţi să faci x, y, z dar vei putea să le faci când vei fi mare, pentru că abia aştepţi să vezi şi tu cum e să x, y, z...).

Pui de compunere - înălţime
Alege o înălţime spectaculoasă (2 metri, 3 metri, 4 metri...) şi imaginează-ţi cum ar fi să ai înălţimea aia.
- cum ar arăta viaţa ta dacă ai fi atât de înalt?
- ce avantaje ai avea datorită înălţimii?
- ce ai putea face şi nu poţi face acum?
- cum te-ar privi prietenii? familia? necunoscuţii?
... şi aşa mai departe

Pui de compunere - mare profesionist :)
Gândeşte-te la ce meserii ţi-ar plăcea să ai când te faci mare... avocat? pompier? profesor? medic? actor? etc.
Începe compunerea cu "vreau să fiu mare, dar încă nu m-am hotărât mare ce să fiu". Apoi descrie de ce ai alege profesiile care te atrag şi ce ar însemna pentru fiecare să "fii mare" în ceea ce faci.


Spor la scris!

10/06/2007

Călător prin pădurea de gânduri

Via request pe mail.

O "clientă" mulţumită (a luat 10 crescând singură un pui de compunere!) are o nouă cerere pentru tema "călător prin pădurea de gânduri".

Analiza subiectului: cred că această temă îmi este cea mai simpatică din câte am primit până acum, pentru că propune deja o imagine. Când aud acest titlu, parcă deja văd un personaj care se plimbă printr-o pădure fermecată de gânduri... Pentru că tema este atât de plastică, puiul de compunere va consta în câteva întrebări ajutătoare care să îţi dea nişte direcţii de scris.


Pui de compunere
Înainte să începi să scrii, petrece puţin timp imaginându-ţi personajele (poţi folosi o foaie separată pentru a lua notiţe):

Pădurea
- mică? mare? stufoasă? mai rară?
- cum arată? copacii seamănă cu cei obişnuiţi (rădăcini, trunchiuri, crăci, frunze)? sau sunt nişte copaci fantastici (alte forme, culori, cu rădăcinile la vedere...)?
- ce e pe jos? pământ? iarbă? ceva care seamănă cu o plapumă de puf? gânduri?
- există poteci? cum arată? cum le deosebeşti - forme, culori diferite? feluri diferite de pietriş / pământ?

Gândurile
- ce fel de gânduri ştii? frumoase? urâte? adânci? filosofice? obişnuite, de zi cu zi? despre sentimente? despre oameni? despre lucruri?
- cum arată fiecare dintre gândurile astea? ce forme? ce culori? ce texturi / materiale? ce mirosuri? se pot mânca? ce gust au? vorbesc? şoptesc? cântă?

Călătorul
- cine este? tu? altcineva? cum arată? cum e îmbrăcat?
- cum a ajuns în această pădure? din întâmplare? căuta ceva? i-a spus cineva de existenţa ei sau a descoperit-o singur, sau din cărţi, sau de la părinţi, sau de la un profesor?
- în ce stare e când intră în pădure? e curios? un pic speriat? indiferent?
- ce face în pădure? doar se plimbă şi se uită? interacţionează cu gândurile? le atinge? le miroase? le gustă? vorbeşte cu ele? le poate culege şi lua cu el?
- ce efect are plimbarea asta asupra lui? află lucruri noi? despre el sau despre alţii? la ce se gândeşte pe măsură ce avansează şi descoperă gânduri noi?
- cum e călătorul când iese din pădure? entuziasmat? liniştit? e pus pe gânduri? la propriu sau la figurat? se gândeşte la ce a aflat şi gândurile pe care le produce se întorc în pădure, sau chiar a cules un sac de gânduri pe care stă?

După ce te-ai gândit la toate lucrurile astea şi ţi-ai făcut în minte un "desen" despre pădure, gânduri şi călător, leagă toate imaginile astea într-o poveste cu început, cuprins şi încheiere, prin care să descrii amănunţit cum intră personajul tău în pădure, cum descoperă toate detaliile acestea, ce efect are călătoria asupra lui şi ce concluzii trage la sfârşit.


Spor la scris!

10/04/2007

Copilărie, dulce minune

Via request pe mail.

Un tânăr de data aceasta are de făcut o compunere cu titlul "Copilărie, dulce minune". Văd că temele sunt din ce în ce mai inspirate... Eu una consider copilăria o "dulce minune" de când am crescut, când eram în ea nu-mi doream decât să mă fac mare. Dar să vedem ce poate ieşi cu o temă ca asta :)

Analiza subiectului: dacă e clar pentru toată lumea ce e copilăria, minunea poate avea mai multe înţelesuri... În funcţie de cum definiţi acest cuvânt, puteţi avea mai multe direcţii de scris compunerea. "Minune" poate însemna frumuseţe, mirare, miracol, suprinzător, neaşteptat, neobişnuit... [vezi www.dexonline.ro pentru toate definiţiile] Fiecare dintre aceste sensuri poate crea abordări diferite ale temei.
De asemenea, vă mai puteţi concentra pe cuvântul "dulce", care la rândul lui vă poate da mai multe direcţii în care să vă scrieţi compunerea.


Pui de compunere 1 - cu dulce
Imaginează-ţi o făptură care se hrăneşte cu ce trăiesc oamenii. După fiecare secundă pe care o trăim, aceasta este recuperată de această fiinţă care se bucură de ea. Astfel, ea culege copilării trăite, sau tinereţi trecute, vieţi mature, bătrâneţi şi aşa mai departe. Fiecare perioadă pe care o încheie oamenii are o savoare diferită. Pentru această făptură, copilăria este o dulce minune.

Când scrii compunerea, descrie creatura asta aşa cum ţi-o imaginezi tu, explică în mod cât mai clar că ea nu fură vieţile oamenilor, ci se hrăneşte cu ce au trăit deja. Apoi, încearcă să te pui în pielea ei şi imaginează-ţi ce fel de copilării culege ea de la oameni, în ce fel fiecare clipă de copilărie este diferită, dar toate se aseamănă pentru că sunt foarte dulci şi minunate.

Pui de compunere 2 - tot cu dulce :)
Fă o listă cu tot ce-ţi place ţie la copilărie (joaca, prietenii, faptul că părinţii au grijă de tine, şcoala...). Apoi, pentru fiecare dintre lucrurile care îţi plac, încearcă să le găseşti asemănări cu tot felul de dulciuri. De exemplu, prietenii din copilărie sunt ca nişte bomboane colorate, cu multe arome şi multe forme, de fiecare dată când cunoşti pe cineva nou e ca şi cum ai descoperi un nou sortiment din pachetul de bomboane. Sau joaca poate fi ca un tort delicios cu mai multe straturi pe care abia aştepţi să-l devorezi. Sau grija părinţilor poate fi ca atenţia unui bucătar pentru prăjitura pe care a creat-o... şi aşa mai departe.

Poţi scrie apoi compunerea formulând frumos toate aceste asemănări (lista aia o faci doar ca să te ajute să te gândeşti) şi la sfârşit poţi trage concluzia că într-adevăr, copilăria e o dulce minune.

Pui de compunere 3 - cu minune
Porneşte de la al 4-lea pui de compunere despre toamnă, de aici. Înlocuieşte anotimpurile cu perioadele vieţii (copilărie, maturitate, bătrâneţe de exemplu), adaptând astfel ideea la tema ta. Când descrii cum face acel personaj copilăria, nu uita să zici ceva şi de "dulce" :)

Pui de compunere 4 - tot cu minune :)
Imaginează-ţi o planetă încă nedescoperită de civilizaţia noastră (inventează-i şi un nume), planetă locuită tot de oameni, dar unii mai deosebiţi... Ei se nasc bătrâni. Din prima zi a vieţii lor dau de greutăţi... reumatisme, sunt uituci, nu văd şi nu aud prea bine, se mişcă greu etc. Apoi îşi mai revin, dar ca adulţi trebuie să muncească, să alerge, să câştige bani şi parcă nu apucă să se bucure de lucrurile mărunte. Dar atunci când această perioadă se încheie, ei devin copii, sprinteni, veseli, jucăuşi, fără nicio grijă pe lume. Astfel pentru locuitorii acestei planete, copilăria este o dulce minune pe care fiecare om o aşteaptă cu bucurie şi nerăbdare.


Spor la scris!

Toamna

Via request pe mail.

O tânără domnişoară are nevoie de o compunere cu titlul "Toamna", în care profesoara îi cere să folosească "figuri de stil frumoase şi speciale".

[În afară de cele ce urmează, te mai poţi inspira din puii de compunere cu tema "primăvara" sau din ce am mai scris la categoria "toamna" (în coloana din dreapta a blogului, la "categorii", le găseşti pe amândouă) şi poţi adapta ideile de acolo la tema pe care o ai tu.]


Pui de compunere 1
Imaginează-ţi ce face toamna când nu e în România... Ce locuri vede? Cum ajunge ea dintr-o ţară în alta? Ce face pe drum? Cu cine stă de vorbă? [figura de stil: personificare]

Pui de compunere 2
Descrie o întrunire a anotimpurilor... un eveniment special care are loc odată pe secol / mileniu, la care se adună cele patru anotimpuri şi se hotărăşte care e "şeful" anotimpurilor. Fiecare anotimp descrie pe scurt de ce ar trebui să fie ales. Treci repede peste iarnă, primăvară, vară şi insistă cu multe detalii pe povestea toamnei... Aici poţi folosi multe metafore, hiperbole şi câte şi ai câte legate de ce se întâmplă toamna (pregătirea naturii pentru iarnă, răcorirea după vară, recolte, culori şi ce-ţi mai trece ţie prin minte). Încheie cu ce decizie se ia la finalul acestei întruniri.

Pui de compunere 3
Asta ar fi o variantă mai "cuminte", în care să descrii ce înseamnă toamna pentru tine. Ce-ţi place la ea şi ce nu, ce faci tu toamna şi nu faci în alte anotimpuri, cum ştii că începe sau se termină, în ce fel te-ar afecta pe tine personal dacă toamna ar dispărea din cauza încălzirii globale... etc.

Pui de compunere 4
Inventează propriul tău mit al facerii lumii. Descrie pe scurt personajul care a creat anotimpurile (animal? spirit? zeu? balaur roz cu trei capete?) şi povesteşte cum a făcut toamna:
- de ce a crezut că e nevoie de 4 anotimpuri?
- care e rolul toamnei?
- din ce a făcut-o propriu-zis? (aici îţi propun să faci următorul proces: scrie pe o hârtie separată caracteristici ale toamnei după care, pentru fiecare dintre ele, închipuie-ţi cum au fost făcute, cu ce materiale, prin ce operaţiuni, cât de greu a fost pentru creatorul anotimpurilor să o facă, dacă a fost mai greu sau mai uşor decât crearea celorlate anotimpuri şi de ce... etc.) - asta este o parte în care poţi folosi din belşug "figuri de stil frumoase şi speciale" :)


Spor la scris!

10/01/2007

Compunere despre floarea soarelui şi toamnă

Via request pe mail.

Am primit săptămâna trecută 2 mailuri cu tema "floarea soarelui şi toamna", sper că nu a trecut încă termenul limită şi că încă vă mai sunt utili puiuţii de compuneri.

Şi de data asta, mă voi îndrepta spre eterna personificare, merge cam la orice - probabil că unii dintre voi au observat că e o abordare pe care o practic aproape la fiecare compunere. Personificând floarea soarelui şi / sau toamna, aveţi dintr-o dată mai multe variante...

Pui de compunere 1
Floarea soarelui şi toamna sunt cele mai bune prietene. Fac totul împreună, ies la plimbare (unde se duc? ce fac acolo?), stau de vorbă (despre ce?), merg la filme (care le plac cel mai mult?), se joacă (de-a ce?) şi, din când în când, mai ies la un must cu prietena lor viţa de vie. Îşi iau în fiecare an un rămas bun sfâşietor când vine iarna, promiţându-şi că se vor întâlni din nou la sfârşitul verii...

Pui de compunere 2
De când a scos primul fir de tulpină din pământ, o floarea soarelui nu a auzit vorbindu-se decât despre toamnă: ce frumoasă e toamna, ce blândă e toamna, ce bună e toamna. Toată vara s-a pregătit pentru sosirea toamnei, s-a învârtit după soare, a băut apă şi a luat vitamine ca să fie cât mai mare şi frumoasă pentru toamnă. Într-o bună zi, a auzit o surată spunându-i alteia că a venit toamna. Floarea noastră s-a uitat de jur împrejur, dar nu a văzut pe nimeni. [aici imaginaţi-vă cum ar putea să sune conversaţia dintre floare şi suratele ei despre toamna care a venit sau nu]. Floarea soarelui s-a simţit trădată de familia ei care a amăgit-o cu poveşti de adormit copiii şi a hotărât că nu va mai aştepta toamna niciodată. Şi iată de ce floarea soarelui nu va fi afectată de schimbarea climei ca urmare a încălzirii globale.

Pui de compunere 3
Dacă ai fi toamna, ce ţi-ar plăcea la floarea soarelui? Cum ai avea grijă de ea (soare blând, ploi, răcoare după lunile caniculare...)?


Condimentaţi una dintre idei cu multe detalii şi aveţi o compunere!

Spor la scris!

9/24/2007

Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba!

Via request pe mail.

Scurt şi la obiect: compunere cu titlul "Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba", pentru o fetiţă în clasa a VIII-a.

Pui de compunere 1
Scrie despre un lup care ţine foarte mult la aparenţe. În fiecare dimineaţă petrece cel puţin o oră în faţa oglinzii. Îşi pileşte ghearele, se spală pe dinţi, se piaptănă, se dă cu gel şi aşa mai departe. Are un dulap imens plin cu blănuri, pentru că aproape în fiecare zi îşi schimbă părul. Are blană de primăvară, de vară, de toamnă, de iarnă, blană lucioasă, blană mai mată, blană mai neagră, blană mai grizonată... Merge regulat la shopping pentru a-şi înnoi garderoba şi, mai ales, pentru că are o problemă existenţială majoră: ar vrea foarte tare să-şi schimbe năravul! Problema lui e că în toate magazinele din pădure, fie ele mall-uri sau magazine mici de nişă, ieftine sau scumpe, nu reuşeşte să găsească un nărav potrivit. A bătut codrii în lung şi în lat fără să găsească un nărav care să-i placă mai mult decât al lui. Aşa că în fiecare dimineaţă, continuă să-şi schimbe părul, dar năravul - din motive obiective - ba!

Pui de compunere 2
În vremuri străvechi, zeul animalelor nu prea era atent la ce se întâmpla în regatul lui. Pădurile erau în haos, fiecare animal era de capul lui, nimeni nu respecta regulile, cei mai dezordonaţi fiind lupii. Unul dintre aceştia era în mod deosebit de rebel. Refuza să năpârlească, avea o blană lungă şi neîngrijită, ghearele murdare şi mustăţile ciufulite. Mai mult decât atât, nu avea niciun pic de respect pentru lanţul trofic: azi mânca iepuri, mâine juca leapşa cu oile şi păştea alături de ele. Azi vâna tot felul de păsări, mâine făcea babysitting pentru iepuroaică. Într-o bună zi, zeul tuturor făpturilor l-a certat pe zeul animalelor, iar acesta s-a hotărât să facă ordine în împărăţia animalelor. Printre multele decrete pe care le-a dat, a stabilit că lupul îşi va schimba părul şi va arăta mult mai îngrijit, dar năravul ba - pentru a nu deruta bietele animale mici.

... sau ceva de genul ăsta :)

Spor la scris!

9/23/2007

Dacă aş fi o pasăre albastră

Via request pe mail.

Anca are nevoie de idei pentru o compunere cu titlul "Dacă aş fi o pasăre albastră". Mie mi se pare cel mai simplu de scris atunci când singurul lucru impus de profesor este titlul. Aveţi libertate totală să vă imaginaţi ce vreţi voi. O compunere al cărei titlu incepe cu "dacă aş fi..." nu are nevoie decât de câteva întrebări ajutătoare pentru a da drumul la imaginaţie. Aşa că iată:

Pui de compunere
Ia-ţi câteva momente în care imaginează-ţi că eşti cu adevărat o pasăre...
- în ce parte a pământului trăieşti? cum e vremea pe acolo?
- cum arăţi? eşti mare, mică, mijlocie? ai pene lungi, lucioase, albastru închis, albastru deschis, mai multe nuanţe de albastru?
- îţi petreci timpul mai mult singură sau mai mult cu alte păsări albastre? te mai înţelegi bine şi cu alte animale? ai animale de care ţi-e frică? (aici nu te sfii să inventezi vulturi roşii, maimuţe tigrate sau dragoni pitici...)
- ce te face mai specială faţă de celelalte păsări? mărimea? felul în care îţi construieşti cuibul? cântecul?

După ce ai răspuns la întrebări ca acestea, îţi poţi începe compunerea descriindu-te: "Dacă aş fi o pasăre albastră, aş fi... aş locui... mi-ar fi frică de... m-aş juca cu... aş fi mândră pentru că faţă de celelalte păsări aş..." etc.

Apoi, închipuie-ţi cum ar arăta o zi din viaţa ta... "Dacă aş fi o pasăre albastră, dimineaţa m-aş trezi când... Aş face... Aş merge... M-aş odihni... aş mânca..." şi tot aşa, descrie cu cât mai multe detalii fiecare moment din ziua ta.


Spor la scris!

Impresii de vacanţă

Via request pe mail.

Roxana (clasa a VI-a) are nevoie de idei pentru o compunere cu titlul "Impresii de vacanţă".
Cum eu nu am fost în vacanţa ei, nu pot decât să-i propun nişte întrebări la care să răspundă şi câteva idei de detalii pe care le poate descrie.

Analiza subiectului: "impresii de vacanţă" se poate referi la impresiile mele din vacanţă sau la impresiile unei vacanţe despre persoana care a trăit-o. Dacă profesoara e mai serioasă şi mai strictă îţi recomand puiul de compunere 1, dacă ţi se pare că ştie de glumă şi că apreciază idei mai originale, încearcă-ţi mâna cu puiul de compunere 2.

Pui de compunere 1
Descrie pe puncte pe unde ai fost şi ce ai făcut. La fiecare loc sau activitate poţi scrie despre:
- ce ţi-a plăcut cel mai mult? oamenii cu care ai fost? ceva din ce ai făcut acolo? ceva ce ai văzut?
- dă detalii despre motivele pentru care ţi-a plăcut: cum te-ai simţit? te-ai distrat? ai învăţat ceva nou? ţi-ai făcut prieteni noi? ai descoperit ceva nou despre oameni pe care îi ştiai mai de mult?
- poate că ai fost cu părinţii tăi undeva şi ai vorbit cu ei despre ceva ce nu mai vorbisei până atunci, poate că ai descoperit că şi mamei tale îi place aceeaşi îngheţată ca şi ţie, poate că ai fost într-o tabără unde ai cunoscut o grămadă de copii cu care te-ai înţeles bine, sau poate în tabără ai învăţat jocuri noi...
- dacă ai stat şi acasă, poate că ai aflat de la TV, internet sau cărţi lucruri noi, sau poate că ai reuşit să petreci mai mult timp cu părinţii tăi sau cu prietenii de la bloc...
- poţi să închei spunând că vacanţa a fost prea lungă sau prea scurtă, ce ai vrea să faci la fel în următoarea vacanţă sau ce ai vrea să faci altfel.

Pui de compunere 2
Imaginează-ţi că vacanţa ta de vară e un personaj şi scrie de parcă ar scrie ea.
- poate să înceapă prin a se descrie singură, de exemplu: "Mă numesc Vara 2007 şi sunt ultima vacanţă a Roxanei. Am fost creată dintr-o săptămână la mare, doua weekend-uri la munte şi mai multe activităţi amuzante acasă..." - şi aşa mai departe.
- poate să povestească că abia te aştepta să termini şcoala ca să îţi arate lucruri noi.
- poate să povestească despre ce ai făcut tu în acele zile, cum te-ai distrat, ce ai învăţat, cu cine ai fost... etc.
- la sfârşit, poate să spună că v-aţi înţeles foarte bine şi că ea acum se duce în ţara vacanţelor trăite şi că aşteaptă cu nerăbdare impresiile următoarei tale vacanţe.

Spor la scris!

Compunere despre carte

Via request pe mail.

Asta e grea... "Te rog scrie o compunere despre carte pentru un copil de clasa I". Dacă de clasa a VI-a îmi mai amintesc vag ca prin ceaţă, nu mai ştiu ce vocabular aveam în clasa I şi cam până unde îmi zburda imaginaţia... Dar să vedem ce iese!

Pui de compunere 1
- povesteşte despre prima carte pe care îţi aminteşti să te fi uitat
- ce carte era? ce ţi-a plăcut la ea? era mică / mare? colorată? cu poze / fără?
- cine ţi-a citit-o? cum te simţeai când ţi se citea? curioasă? bucuroasă? somnoroasă?
- îţi plăcea să ţi se citească aceeaşi carte de mai multe ori, sau vroiai de fiecare dată altă poveste?
- poţi să închei cu nişte impresii generale despre poveşti (ce fel de poveşti îţi plac, ce îţi place cel mai mult la ele...) şi să spui ce crezi / ce simţi despre faptul că poţi acum să citeşti şi singură.

Pui de compunere 2
- descrie câte feluri de cărţi ştii tu şi încearcă să le compari cu oameni
- sunt cărţi bătrâne, cu riduri pe copertă şi cu paginile puţin îngălbenite - ele ştiu lucruri serioase şi sunt printre noi de foarte mult timp
- sunt cărţi tinerele şi subţirele, îmbrăcate colorat şi decorate cu poze, care ştiu să te amuze şi să te binedispună
- sunt cărţi de poveşti, cu coperte frumoase şi lucioase, unde textul e rotund şi clar, iar pozele te ajută să înţelegi ce scrie - un pic ca mami şi tati care ştiu să fie şi serioşi şi jucăuşi şi care te ajută să înţelegi lumea din jurul tău
- poţi să termini ori spunând care cărţi îţi plac ţie mai mult, sau dacă tu ai fi o carte, ce fel de carte ai fi.

Spor la scris!

9/20/2007

Cartea, cel mai bun prieten

Via request pe mail.

Bine v-am regăsit! A început şcoala, încerc şi eu să mă mobilizez şi să încep din nou cu puii de compunere. Fără să mai amân, îi răspund Ancuţei care are nevoie de un pui de compunere pe tema "cartea, cel mai bun prieten". Avea de ales între tema asta şi "cartea, obiect cultural", dar prima variantă mi s-a părut mai nostimă.

Pui de compunere
- povesteşte cum ai primit de ziua ta de la o mătuşă ciudată o carte veche şi prăfuită
- nu te-a atras de loc să o citeşti pentru că aveai multe alte cărţi cu poze
- într-o zi stăteai supărată în cameră pentru că părinţii tăi îţi promiseseră că mergeţi într-un parc de distracţii, dar având treabă nu au mai putut să te ducă
- ai auzit un foşnet venind dinspre carte şi, apropiându-te, ţi-ai dat seama că îţi şoptea să o deschizi
- ai deschis-o şi ai găsit spre marea ta uimire o poveste minunată despre cel mai frumos parc de distracţii din lume [aici poţi să-l descrii tu, aşa cum ţi-ar plăcea să fie]

... pe acelaşi model, mai povesteşte o situaţie sau două în care tu erai necăjită, tristă sau nedumerită şi cartea ţi s-a deschis la o poveste care te-a înveselit (cu detalii despre poveste, desigur!)

Încheierea este bineînţeles că acea carte a devenit cea mai bună prietenă şi că şi atunci când nu avea ea o poveste care sa te ajute, ştia să te îndrume la alte cărţi... sau ceva de genul ăsta.


Din păcate nu am timp decât de un pui de compunere, sper să ţi se potrivească şi să scrii compunerea cu plăcere!

Spor la scris!

6/12/2007

"Ce a însemnat pentru mine ciclul primar"

Via request pe mail.

Ma întreb de unde vin dificultăţile în a scrie pe un astfel de subiect... mi se pare că e genul de formulare care îţi dă libertate deplină să scrii fix ce vrei, dar poate tocmai din acest motiv - prea multe opţiuni duc la blocaj.

Dar să trecem la compunere... Dragă Irina, te invit să pui pe hârtie între 3 şi 5 dintre momentele cele mai importante pentru tine din ciclul primar. Uită-te la ce ai scris şi încearcă să-ţi dai seama cum s-au înscris în tine momentele alea şi cum îţi închipui că ar fi fost dacă ele nu se întâmplau. Când te apuci să scrii, încearcă să descrii în detaliu lucrurile despre care vorbeşti: contextul în care s-au întâmplat evenimentele, ce ai simţit, ce ai gândit, cum te-au marcat etc. Cel mai important mi se pare să scrii despre tine, despre experienţa ta, pentru că la un astfel de subiect nu există un răspuns bun sau unul rău, există doar răspunsul tău, pe care doar tu îl ştii :)

Eu îţi dau un pui de compunere despre cum aş răspunde eu la subiectul ăsta, dar cred că o să-ţi iasă o compunere mult mai bună dacă foloseşti experienţa ta.

Pui de compunere - Ce a însemnat pentru mine ciclul primar?
- descoperirea unei lumi dincolo de acasă şi prieteni
- a însemnat noi prieteni şi a învăţa că nu sunt buricul pământului
- faptul că am învăţat în fiecare zi câte un lucru nou, care m-a făcut să-mi doresc să aflu şi mai multe
- am învăţat că lumea aşteaptă ceva de la mine, fie că e vorba de învăţători care aşteaptă sa-mi fac temele sau de părinţi care aşteaptă să iau note mari şi că îmi place atunci când le dau motiv să-mi zâmbească şi să-mi zică că am făcut o treabă bună
- deşi la început nu mi-a convenit să mă trezesc devreme în fiecare zi ca să merg la şcoală, am realizat că mă bucur mult mai mult de timpul liber atunci când sunt în vacanţă decât atunci când nu aveam decât timp liber
- plăcerea de a aplica ce am învăţat la şcoală în viaţa mea de zi cu zi - mândria când am citit singură prima mea carte, când am socotit singură cât rest trebuie să iau de la magazin etc.
- am trăit perioada aceea ca pe deschiderea unei uşi către o lume de posibilităţi - dacă nu aş fi trecut prin ea, aş fi rămas închisă în camera mea, fără să-mi dau seama că pot face parte dintr-o lume mare şi plină de surprize

Poţi eventual să punctezi chestiile astea mai "serioase" cu nişte întâmplări care ţi-au rămas în minte... Eu de exemplu n-o să uit niciodată prima zi din clasa a 3-a, când aveam de desenat ceva şi o colegă mi-a cerut creioanele colorate. Mie îmi ziseseră ai mei să nu le împrumut la nimeni, pentru că în clasa a 2-a mi se furase un stilou. Am refuzat colega atât de sec încât a început să plângă. Asta e amintirea pe care o am, fără alte gânduri sau sentimente, dar dacă aveam de răspuns la subiectul tău de compunere aş fi zis că această întâmplare m-a întristat pentru că nu vroiam să-mi supăr colega, aşa că am învăţat că putem sa îi rănim pe cei din jur dacă nu suntem atenţi şi mi-am promis să fiu mai grijulie la cum mă port cu oamenii pe care îi întâlnesc... Sau ceva de genul ăsta :)

Povesteşte despre tine şi o sa fie ok.

Spor la scris!

6/08/2007

Compunere "La munte" - cu expresii obligatorii

Aseară am primit primul mail de cerere!

"buna! am inteles bine tu compui compuneri?? dak da te rog salveaza-ma am o fetita in clasa a 4-a si nu am inspiratie deloc..are de facut o compunere care sa se intituleze "la munte" in care trebuie sa se foloseasca urmatoarele expresii:

- somnoroase păsărele;
- frunzele zboară în aer;
- bucurie deplină;
- luna s-a suit în zare;
- vantul tacoreşte;
- apa curge în vale;
- val de argintie ceaţă;
- vântul a adus nori;
- razele stelelor ca de foc;
- revărsare calda;
- răsare luna;
- izvoarele suspină;
- floare puternic mirositoare;
- lumina zboară;
- codrul negru tace;
- floare mică şi rotundă;
- inima începe să bată;
- florile dorm;
- un miros venea adormitor;
- grădinile se însufleţesc;
- soarele iubit se arată;
- brazi înalţi de-îi zboară pălăria din cap când te uiţi la ei."


Ce să mai analiza subiectului... Sunt cel mai mare fan al scrisului cu condiţii impuse, e mult mai stimulant şi ajută la rigoare, dar cu expresii ca astea... Mă rog... Principiile de a nu da compuneri gata făcute şi a ajuta lumea să scrie singură rămân valabile. Recunosc însă că am fost înduioşată de o mamă în aşa mare încurcătură la o oră atât de târzie şi am reuşit să storc două variante:

Pui de compunere 1:

Puţină lume ştie, dar "somnoroasele păsărele" nu sunt doar nişte simple păsărele somnoroase. Somnoroase păsărele trăiesc doar la munte. Ele s-au născut la oraş, dar nu au suportat aglomeraţia şi s-au mutat în codrii negri şi tăcuţi de la munte. Acolo le place cel mai mult, pentru că pot să audă cum suspină izvoarele, pot să se bucure de florile puternic mirositoare de la marginea pădurii şi, chiar dacă e greu de crezut, pot sta de vorba cu florile mici şi rotunde, fără să îi sperie pe oamenii grăbiţi de la oraş. Somnoroaselor păsărele le place să se zbenguie printre crengile brazilor atât de înalţi că-ţi zboară pălăria sau penele din cap când te uiţi la ei.

Când vântul mai aduce nori la munte şi se face frig, somnoroasele păsărele fug de frunzele care zboară în aer şi coboară să se scalde în apa care curge în vale, într-un loc numai de ele ştiut, unde soarele iubit se arată întotdeauna şi le mângâie cu o revărsare caldă. Lumina soarelui parcă zboară, iar somnoroaselor păsărele le place să o urmeze către grădinile însufleţite, numai de ele ştiute. Inimile lor bat din ce în ce mai tare de la atâta zbor şi joacă, dar lor nu le pasă, pentru că asta înseamnă pentru ele bucurie deplină!

Pe înserate, când luna răsare, somnoroasele păsărele simt venind dinspre munte un miros adormitor. Nu este miros de flori, pentru că florile dorm deja de mult, într-un val de argintie ceaţă cum muritorilor de rând sau păsărelelor obişnuite nu le e dat să vadă. Pentru somnoroasele păsărele, noaptea nu e neagră şi întunecată, pentru ele razele stelelor sunt ca de foc şi le luminează calea înapoi către munte.

Când luna se suie în zare, somnoroasele păsărele ajung înapoi la cuiburile lor montane, după o zi frumoasă de joacă şi libertate. În fiecare seară, înainte de culcare, mai schimbă câteva ciripituri despre cât de frumos este la munte, cât de liniştită şi curată e natura încă neatinsă de oameni şi cât de mult se bucură că au scăpat de vâltoarea oraşului şi au reuşit să găsească muntele, cu toate minunăţiile lui.

Pui de compunere 2
(recomandat doar daca invatatoarea are simtul umorului)

Sunt o floare mică şi rotundă. Mai de mult, mă uitam la suratele mele, flori înalte şi colorate, flori puternic mirositoare care îi ademenesc şi încântă pe trecători şi îmi doream să fiu şi eu mare şi frumoasă ca ele. Mă întrebam de ce sunt doar o floare mică şi rotundă. Mă uitam şi la copacii din codrul negru şi tăcut de lângă pajiştea în care trăiesc, brazi înalţi de-ţi zboară pălăria sau petalele din cap când te uiţi la ei... Nu înţelegeam de ce natura m-a făcut aşa mică şi pricăjită.

Într-o bună zi, pe când soarele iubit începea să se arate şi lumina lui zbura într-o revărsare caldă, pe când celelalte flori încă mai dormeau, s-a întâmplat ceva nemaivăzut! Ca de niciunde a apărut o zână, care parcă îmi citise gândurile. Mi-a zis că în acea zi, puteam fi orice vroiam şi că atunci când luna va răsări, voi putea alege ce vreau să fiu pentru restul zilelor mele. Nu am avut cuvinte să-i mulţumesc pentru cadoul pe care mi l-a făcut! Chiar înainte să-şi ia zborul, zâna mi-a spus că nu trebuie decât să şoptesc ce vreau să fiu şi dorinţa mi se va îndeplini.

Zis şi făcut! Prima mea dorinţă a fost să fiu o floare mare, colorată şi parfumată. Nici nu am apucat să şoptesc bine cuvintele, ca m-am trezit în mijlocul grădinii care începuse să se însufleţească în primele ore ale zilei. La început, m-am simţit foarte bine şi importantă printre celelalte flori pe care le invidiam atât de mult, dar m-am plictisit repede. Nu e chiar aşa mare scofală să fii o floare mare şi colorată. Aşa că mi-am dorit să fiu unul dintre stejarii de lângă apa care curgea în vale, pentru că dintotdeauna mă întrebasem cum e să-ţi petreci zilele lângă râu.

Şi ca stejar mi-a plăcut la început. Mă uitam de sus la flori şi mă gândeam la cât de mici par şi cele pe care le invidiam eu atâta când eram o floare mică şi rotundă. Pe nesimţite însă, vântul adusese nori şi s-a pornit o mare furtună. M-am speriat foarte tare, toate frunzele îmi zburau în aer, izvoarele parcă suspinau atât de trist încât dacă aş fi fost o fetiţă, probabil că mi-ar fi dat lacrimile de tristeţea lor. Probabil că de la furtună mi s-au încurcat gândurile şi dorinţele pentru că m-am trezit la marginea dintre pajiştea mea şi codrul negru. Am simţit cu uimire că am o inimă şi că începe să bată. Eram o fetiţă!

Ploaia s-a oprit repede, lăsând în urma ei un val de argintie ceaţă. Un miros adormitor venea dinspre suratele mele florile. M-am îndreptat către ele să văd dacă pot simţi şi eu ce simt oamenii care se bucură atât de tare când văd flori. Şi atunci s-a întâmplat ceva ce nu mi-aş fi imaginat. Cum mă plimbam printre cele mari şi colorate, care mai de care mai ademenitoare, privirea mi-a fost atrasă de ceva puţin mai departe... M-am apropiat şi mi-am dat seama ca ceea ce-mi plăcuse cel mai mult era o floare mică şi rotundă, care stătea cuminte departe de miresmele florilor mari şi care arăta atât de special lângă curcubeul acela strident de culori. Am fost cuprinsă de o bucurie deplină şi am strigat după zână, hotărâtă să-i spun ce vreau să fiu pentru restul zilelor mele!

Luna s-a suit în zare, somnoroasele păsărele s-au cuibărit în căsuţele lor, izvoarele susură liniştite, iar codrul doarme deja adânc. Sub razele stelelor ca de foc sunt eu, o floare mică, rotundă şi fericită!


Sunt in urma cu subiectele de pe search-uri, dar nu le-am uitat. Pana apuc sa revin,

Spor la scris!

5/27/2007

News 1

It's official, se pare că a catadicsit Google-ul să mă indexeze, căci au început să intre search-uri direct aici. Aşa că s-a updatat considerabil lista de "va urma". Încerc să răspund cât de repede se poate, până una alta sunt prinsă cu propria compunere - licenţa :)

5/26/2007

Compunere despre pisică

Analiza subiectului: la cât de sec sună "compunere despre pisică" aş zice că e subiect de zoologie, nu de limba română, dar măcar e mai puţin vag decât "despre anotimpuri" sau mai ştiu eu ce. Mi se pare mai puţin vag pentru că sunt mult mai puţin inspirată să mă duc prin lanuri de floarea soarelui decât la subiectele precedente. Dar să vedem ce se poate face...


Pui de compunere 1 - De ce nu o să-mi iau niciodată pisică
- O poveste traumazizantă din copilăria voastră imaginară, când stăteaţi la casă şi vecinii aveau o pisică malefică. Când eraţi mici de tot şi stăteaţi în scăunelul de copil la masă, cu farfuria în faţă aşteptând înfometaţi ca mama să termine de spălat vase, pisica malefică se strecura pe geam şi vă mânca jumătate din mâncare. Malefică fiind, avea blana ca de cameleon, aşa că deşi mama se întorcea când auzea urletele voastre disperate, nu vedea pisica şi îşi vedea mai departe de vase. Noaptea, pisica venea la voi în cameră şi vă dezvelea, vă strica jucăriile şi puteaţi jura că o auziţi chicotind malefic în timp ce îşi înfigea ghearele în păpuşa / soldăţelul preferat. Când ieşeaţi la joacă vă fura mingea, vă rodea cablul de frână de la bicicletă etc.
- Pentru că sunteţi convinşi că undeva prin anii '90, pisicile au făcut un pact cu şobolanii de a înceta războiul lor secular pentru a se alia şi a cuceri oraşul. Scrieţi despre dovezile irefutabile care v-au făcut să ajungeţi la această concluzie şi despre consecinţele devastatoare ce ar decurge din faptul că oamenii refuză să vă ia teoria în serios.
- Dacă într-adevăr aveţi boală pe pisici, explicaţi în ce fel vă scoate din minţi fiecare gest al unei pisici.

Pui de compunere 2 - De ce nu voi avea niciodată destule pisici
- Vreţi să creaţi o rasă nouă de pisici, care să armonizeze cele mai frumoase trăsături ale raselor existente. Daţi un nume rasei noi (Pisicus Movus, Uber Pisica, Pisi 2007 etc.) şi descrieţi-i caracteristicile. Este evident că din încrucişarea atâtor rase de pisici se vor produce unele mutaţii genetice care vor face noua voastră pisică foarte specială: va fi foarte dresabilă, se va juca cu mingea sau vă va aduce băţul pe care îl aruncaţi pe geam de la etajul cinci, va şti să dea din coadă şi a bucurie, nu doar a nervi şi va putea să vă ajute cu temele până terminaţi liceul (pentru teme de facultate trebuie ca specia să se mai "învechească" un pic).
- Părinţii voştri au nişte prieteni care tot vin în vizită şi pe care nu-i suportaţi, pentru că sunt genul de oameni care, când vă văd, nu ştiu să facă altceva decât să vă zică "vaaaaaaaai, ce-ai mai crescut!" şi să vă ciupească de obraji. Plus că scuipă când vorbesc. Aţi observat că nici pisica voastră nu-i suportă şi le face viaţa amară de fiecare dată când vin pe la voi. Le dă gecile jos din cuier, le aruncă pantofii de la geam, se freacă de picioarele lor până îi umple de păr şi din când în când se face că alunecă şi îi zgârie pe glezne, îşi aduce bolul cu mâncare şi îl varsă accidental în geanta doamnei (şi ştim cu toţii cum miroase mâncarea de pisică!) etc. Când oamenii ăştia insuportabili sunt la voi în vizită, nu puteţi decât să visaţi la cât de frumos ar fi să aveţi mii pisici - descrieţi ce vă imaginaţi că s-ar întâmpla atunci.

Pui de compunere 3 - Înapoi pe Marte
- Pisica marţiană: se ştie limpede că pe marte există o singură pisică. Marţienii sunt înnebuniţi după pisici, aşa că o pasează de la unii la alţii în mod organizat, astfel încât fiecare familie să o aibă acasă timp de o zi. Problema este că pisica este total distrusă emoţional de faptul că nu are şi ea o familie a ei, aşa că, deşi se trage dintr-o pisică pământeană, comportamentul ei este foarte diferit din cauza traumelor psihologice: nu mănâncă încet şi tacticos, pentru că nu ştie niciodată cum va găti următoarea familie, aşa că atunci când dă de mâncare bună, hăpăie tot în cinci secunde, ca un câine; nu ştie să toarcă, pentru că prima dată când a tors, copiii din familia în care era s-au speriat cumplit şi părinţii, crezând că le-a făcut ceva rău, au aruncat-o pe geam (foarte nasol, pentru că se ştie că toate clădirile pe Marte sunt construite în aşa fel încât parterul este la 10m înălţime de sol); nu-şi scoate niciodată gheruţele din teacă, pentru că ultima dată când a făcut-o era în custodia unei manechiuriste, care i le-a pilit şi i le-a dat cu ojă roz (vă daţi seama ce umilinţă?!); se sperie de moarte când vede chiar şi cel mai mic şi pricăjit şoricel pentru că... etc. etc. etc.


Gata. Spor la scris!

5/24/2007

Compunere de primăvară

O să anunţ când încep să primesc cereri pe mail, până atunci mă amuz maxim cu tracker-ul. Să vedem cum ar arăta un pui de compunere de primăvară.

Analiza subiectului: aparent, mai vag ca oricând! Contează foarte mult care a fost cerinţa... Se vrea "compunere de primăvară" sau "compunere despre pimăvară"? Pentru că diferenţa e de la cer la pământ... Dacă lucrăm cu "de", atunci este clar că ni se cere o poveste despre cum arată compunerile primăvara! Dacă lucrăm cu clasicul şi obositul "despre" este clar că avem de a face cu un profesor amnezic care şi anul ăsta a uitat ce-i aia primăvară şi le cere elevilor să-i reamintească.

Pui de compunere 1 - de primăvară
- Puteţi să scrieţi despre ce dulap party dau compunerile la început de primăvară: aruncă la gunoi foile albe de iarnă şi ies la un shopping turbat de coli roz, vernil, galben, bleu etc. Renunţă la velinul ce evocă omătul imaculat şi o ard şmecher pe pătrăţele clasice, pătrăţele franţuzeşti (alea mai mari şi liniate) sau pe dungi, că tot sunt în vogă anul ăsta. Pentru că vine căldura, compunerile de primăvară preferă pagini mai scurte - invidioase că nu pot purta şi ele fuste mini ca fetele care le scriu. Evident că şi pixurile cu care sunt scrise sunt mai trendy şi în sfârşit pot trece de la tuş sau cerneală conservată la produse proaspete, naturale, proaspăt stoarse din sepii.
- Puteţi să scrieţi despre astenia îngrozitoare de care suferă compunerile de primăvară. Elevii sunt disperaţi pentru că deşi scriu pagini şi pagini, compunerile depresive aruncă jumate din cuvinte la gunoi. Astenia de primăvară a compunerilor este evident diferită de cea a fiinţelor umane. Totul a început prin secolul al XIII-lea, când, într-o frumoasă zi de primăvară... [de aici continuaţi voi].
- Sau despre trista poveste de dragoste dintre compunerea de primăvară şi cea de toamnă, care nu pot discuta decât prin intermediul compunerilor de iarnă şi de vară. Cum a început, cum a evoluat, cum în fiecare iarnă când compunerea de primăvară hibernează în subconştient, visează la cât de frumoasă, stilată şi premiată e compunerea de toamnă şi la disperarea care o cuprinde când se trezeşte în martie şi îşi dă seama că a fost doar un vis... snif!

Pui de compunere 2 - despre primăvară
- Dacă aveţi fibră de militant, vorba Monicăi, luaţi-o pe panta încălzirii globale. Documentaţi-vă un pic pe net şi scrieţi despre consecinţele schimbărilor climaterice asupra a ceea ce muritorul de rând numeşte "primăvară" (adică de ce în curând n-o să mai fie).
- Scrieţi despre un băieţel sau o fetiţă care urăşte primăvara, pentru că nu vede culorile şi e gelos pe tot restul lumii care numai despre asta vorbeşte, sau pentru că are alergie la pufii de plopi şi în timp ce ceilalţi copii se joacă afară el/ea stă în casă cu o cască mare pe cap care nu-i permite să mănânce aşa cum îi place lui/ei - adică direct din frigider, sau pentru că s-a născut cu o piele atât de dulce şi de o culoare atât de specială, încât de fiecare dată când iese din casă este acoperit instant de toate musculiţele din cartier.
- Sau descrieţi primăvara din punctul de vedere al unei cârtiţe, al unui coş de gunoi, al unui hamburger, al unui hamster, al unui elicopter, al unei girafe de la Zoo Băneasa etc.
- And my personal favorite: primăvara pe Marte. Vedeţi voi, e evident că Marte fiind roşie, acolo e tot timpul toamnă. Totul e uscat şi plictisitor, iar locuitorii sunt tot timpul beţi de la atâtea recolte neîncetate de struguri. Pe Marte, primăvara durează doar o zi, ceea ce o face cea mai intensă primăvară din galaxie. Bieţii marţieni au doar o zi la dispoziţie să se trezească din beţie, să facă un duş rece, să mănânce câte fructe şi legume proaspete îi ţine stomacul, iar dacă cumva se întâmplă să uite să culeagă buchete de flori abia îmbobocite, îi aşteaptă o toamnă foaaaarte grea din partea marţiencelor. Etc.


Later edit: era să uit... Spor la scris! :)

5/23/2007

Compunere despre prietenie

Tot de dincolo, vine căutarea "compunere despre prietenie"... Hmm... probabil că era aceeaşi persoană ca mai devreme, sătulă de site-uri de dating sau mai ştiu eu ce, descoperind empiric conceptul de "rafinare a căutării".

În cazul ăsta, prima variantă e un pui de compunere geamăn cu cel rezultat din "compunere despre prietenul meu".

Pe de altă parte, asta e o altfel de temă decât cele de până acum, intrăm în zone un pic mai interesante. Deşi după analiza subiectului ajungem la aceeaşi concluzie (vag!), când vine vorba de sentimente şi relaţii e ceva mai tricky decât la călătorii şi alte alea. Ce-a vrut să zică poetul care a pus întrebarea? Prietenie adică povestim despre prietenii noştri şi ce prostii sau ghiduşii facem noi cu ei? Sau sentimentul înălţător pe care îl ai când ştii că există un om pe lumea asta care va ieşi întotdeauna cu tine la cico sau îi va spune profului cu cea mai serioasă faţă "Mircea e acasă, are febră" atunci când Mircea o arde cu Mihaela prin ganguri...

Pui de compunere 1
Relaţii
- ce îi deosebeşte pe prieteni de amici? ce faci cu un prieten şi nu cu un amic? ce-i spui, unde mergi cu el, ce-i faci cadou, ce aştepţi de la el şi nu se aplică la o cunoştinţă sau la un amic?
- ce înseamnă pentru tine relaţia de prietenie? pe ce ai da-o, pe ce n-ai da-o? dacă ar veni la tine [Brad Pitt / Angelina Jolie - alege pe cine vrei] şi ţi-ar zice că pleacă cu tine în lume dacă renunţi la prietenii tăi, ai face-o? Sau dacă ar veni un spiriduş care ţi-ar promite bani gratis pe viaţă dacă renunţi la prieteni? şi tot aşa...
- categoria amintiri din copilărie: enumerare ordonată a ce a însemnat prietenia pentru tine în decursul timpului - care e primul tău prieten pe care ţi-l aminteşti, cum ţi-ai făcut prietenii pe care îi ai acum, care sunt cele mai nostime amintiri care includ prieteni de-ai tăi, şi scrii până nu mai poţi, cu focus pe de ce toate chestiile astea te-au făcut să consideri oamenii ăia prieteni şi nu doar amici.

Pui de compunere 2
Sentimente
- dacă te ţine să scrii despre asta ştiu-eu-câte pagini, încearcă să descrii senzaţia fizică pe care o ai când te întâlneşti cu un prieten, când îţi dă o veste buna sau una proastă, când îţi spune ca nu ştie ce s-ar face fără tine (din ciclul "Mihai, eşti un adevărat prieten!"), când vă certaţi, când îţi vine ţie să-i zici că îţi face viaţa mai mişto, când ştii că urmează să ieşiţi în oraş să faceţi ştiu eu ce... etc.
- dacă prietenia ar fi un personaj, cum ar arăta? ar semăna cu un om, sau ar fi ceva mai suprarealist (zână, spiriduş, hobbit etc.)? ce limbă ar vorbi? ce părere ar avea despre oameni? cum ar arăta locuinţa lui/ei? cum ar fi îmbrăcat/ă? cum s-ar face simţită de oameni (baghetă magică, săgeţi, ciupituri, fairy dust, telepatie etc.)? ar avea fiecare om Prietenia lui personală? câte o Prietenie diferită pentru fiecare prieten? sau e o Prietenie care e un fel de variantă platonică a lui Cupidon şi care reuşeşte să împrietenească toţi prietenii odată?


În funcţie de cât te ţine să scrii pe acelaşi subiect, poţi să alegi o singură variantă sau poţi combina mai multe. Oricum ai alege, crede-mă pe cuvânt că e mult mai fun să inventezi tu nebunii decât să te chinui să faci să se pupe două lucruri copiate din părţi diferite sau să corectezi o compunere gata-făcută de un incompetent.

Spor la scris!