Ne-am mutat pe PuiDeCompuneri.UrbanKid.ro!

Vei fi redirectat automat. Daca nu mai ai rabdare :P, mergi singur pe
puidecompuneri.urbankid.ro
si actualizeaza-ti bookmarkurile.

1/23/2008

Dragoste maternă

Via request pe mail.

Paul are nevoie de idei pe tema "dragoste maternă". Hmmm... întrebări ajutătoare: faţă de ce? ce fel de mamă? mama cui? sau personificăm dragostea? Oricum, uite două idei:

Pui de compunere 1 - personificare
A fost odată ca niciodată, o dragoste maternă, suspendată deasupra norilor, pe tărâmul sentimentelor, dincolo de vederea fiinţelor umane. De când se născuse, celelalte sentimente îi explicasera care e menirea ei: să găsească o viitoare mamă şi, din momentul în care mama avea să afle că va avea un copil dragostea maternă avea să coboare pe pământ şi să se mute în sufletul mamei cu pricina. Dragostei materne i s-a părut că are o menire foarte frumoasă şi şi-a început căutările... [de aici povestiţi voi ce fel de mame a văzut, cum s-a gândit dacă să se mute sau nu în sufletul lor şi ce a decis-o să-şi ia avântul către mama pe care o locuieşte în prezent].

Pui de compunere 2 - dragoste maternă, singular şi plural
A fost odată ca niciodată o femeie, care a avut un copil. Din ziua în care a aflat că va deveni mamă a simţit că-i înfloreşte în inimă sentimentul de dragoste maternă. [aici descrieţi cum arată sentimentul: ca o floare? ca un nor? ca o păpădie? ca o sferă colorată / luminoasă? ca o căprioară? ca o pană?]. De fiecare dată când îşi vedea copilul, sau când copilul ei făcea ceva extraordinar sau când mai ştiu eu ce, se întâmpla ceva cu acel sentiment [şi aici descrieţi ce... începea să cânte? să râda? să înflorească? să adie în suflet ca o briză? ca un val călduţ şi învăluitor?].

Într-o bună zi, femeia a aflat că va avea un al doilea copil. Şi ce să vezi? Din acel moment a apărut în inima ei alt sentiment de dragoste maternă, cu totul diferit de primul [şi îl descrieţi şi pe acesta, având grijă să fie cu adevărat foarte diferit de primul, ca formă, ca şi culori...]. Primul copil însă nu ştia ce se întâmplă în sufletul mamei, astfel încât l-a cuprins o mare frică şi o mare tristeţe că din cauza noului frăţior, mămica va trebui să-şi împartă dragostea la amândoi.

Când s-a născut al doilea copil, primul s-a transformat din îngeraş în drăcuşor... făcea tot felul de prostii, nu mai era cuminte, nu mai era atent la şcoală şi nu mai asculta deloc de mama lui. Într-o bună zi, mama îl îngrijea pe frăţiorul mai mic şi l-a văzut pe cel mai mare plângând. S-a dus la el şi acesta i-a explicat că e trist că trebuie să împartă dragostea ei cu altcineva. Mama i-a explicat atunci că fiecare dragoste maternă se naşte pentru un copil şi doar pentru el, că fiecare copil are parte de o dragoste maternă doar a lui. [de aici, mai găsiţi voi un mod de a încheia frumos povestea... :)]


Spor la scris!

1/22/2008

Reţeta unui şcolar leneş

Via request pe mail.

Oana are nevoie de inspiraţie pentru o compunere pe tema "reţeta unui şcolar leneş". Varianta evidentă este de a scrie despre cum îşi abordează un şcolar leneş treaba la şcoală...


Pui de compunere 1 - mai tehnic
Gândiţi-vă la ce face un şcolar leneş ca la o reţetă pentru mâncare şi scrieţi compunerea în acelaşi stil.

Ingrediente:
- multă lene
- o doză sănătoasă de imaginaţie
- un snop de scuze foarte bune pentru a nu învăţa
- doi părinţi nu foarte implicaţi în rezultatele sale şcolare
- un profesor / învăţător îngăduitor

Preparare:
Se aşterne patul de lene. Se alege un profesor care nu pare a fi foarte sever. Se cultivă imaginaţia pentru a putea culege un snop consistent de scuze foarte bune pentru a scăpa de treabă [aici găsiţi exemple de ce ar spune şcolarul leneş pentru a justifica temele nefăcute, cum ar fi "sunt răcit", "n-am înţeles foarte bine tema"...]. Se urmăresc părinţii şi se are grijă [prin ce metode? de exemplu, nu se exagerează cu chiulitul pentru a nu le atrage atenţia] să rămână neimplicaţi.

Servire:
Se savurează timpul câştigat prin lene [cum? ce face şcolarul cu timpul acesta?]


Pui de compunere 2 - mai literar
Pornind de la ingrediente asemănătoare cu cele de mai sus, scrieţi compunerea ca pe o carte despre un personaj pasionat de gătit.

A fost odată un şcolar deosebit de leneş. Îi plăcea atât de mult să se relaxeze, încât a lucrat mult timp să dezvolte reţeta ideală pentru o viaţă fără griji. Şi-a dat seama că în primul rând, trebuie să-şi cultive lenea, astfel încât a devenit specialist în a savura timpul liber, nimeni nu se bucura de acesta mai mult ca el. Apoi, a descoperit că are nevoie de multă imaginaţie pentru a putea veni cu scuze noi de fiecare dată când i se dădea ceva de făcut, aşa că... şi aşa mai departe :).

[în încheiere, descrieţi ce s-a întâmplat cu şcolarul leneş după ce a trecut prin toată şcoala folosindu-şi reţeta: ce a devenit? e bine sau nu? a reuşit poate să-şi folosească talentul pentru ceva productiv - de exemplu a dat dovadă de atâta creativitate cu scuzele sale încât acum este un om de publicitate de mare succes? sau are 40 de ani şi e şomer, trăind în continuare cu părinţii?].


Spor la scris!

1/18/2008

Iar plec

Munca mă cheamă din nou în afara Bucureştiului, plec acum şi mă întorc duminică. Nu voi putea răspunde la mailuri decât începând de luni, astfel încât primii pui vor fi gata marţi seară sau miercuri.

Weekend frumos tuturor!

1/16/2008

Iarna, anotimp de vis

Via request pe comment sau pe mail... cred :)

Orice temă aveţi care se termină cu "... de vis" se rezolvă foarte uşor: visul cui? În cazul nostru, eu vă dau nişte personaje, iar voi începeţi cu "pentru X, iarna era un anotimp de vis" şi descrieţi cum visează personajul respectiv la iarnă.


Pui de compuneri

- o fetiţă care trăieşte în Africa şi nu a văzut niciodată zăpadă
- un câine antrenat să salveze turiştii din avalanşe
- un brad bătrân... sau tânăr
- un termometru cu mercur
- un urs (şi abia ursul visează o grămadă iarna, pentru că hibernează, nu?)
- o floare de colţ
- o mică pietricică dintr-un pârâu de munte
- un grup de copii care visează să-şi sfideze părinţii şi să devină patinatori artistici în ciuda familiei de ingineri


Spor la scris!

Noapte de decembrie

Nici cererea de pui pe tema "noapte de decembrie" nu mai ştiu de unde a venit...


Pui de compunere

Într-o lume paralelă unde zilele şi nopţile nu sunt ordonate aşa cum ştim noi, mai demult, o noapte de decembrie s-a întâlnit cu o dimineaţă de ianuarie. Au început să discute despre vreme şi anotimpuri (nopţile de iarnă privesc de sus nopţile de vară care sunt mai scurte, iar zilele de iarnă au un complex de inferioritate faţă de zilele de vară, astfel încât bârfele sunt inevitabile...). Se înţelegeau bine, aşa că au hotărât să meargă într-o cafenea să povestească mai pe îndelete.

La un moment dat, dimineaţa de ianuarie i-a mărturisit nopţii de decembrie că o invidiază, pentru că în fiecare noapte de decembrie lumea sărbătoreşte, se plimbă, se distrează, în timp ce în dimineţile de ianuarie oamenii sunt toţi în case, sau sunt supăraţi că se întorc la treabă etc.

Atunci, noaptea de decembrie i-a propus dimineţii de ianuarie să o urmeze şi la propriu şi la figurat. S-au dus împreună la stăpânul timpului care a fost de acord să le unească în calendarul oamenilor şi să declare uniunea lor mare sărbătoare. Astfel, simpla noapte de decembrie şi simpla dimineaţă de ianuarie au devenit Noaptea şi Dimineaţa de Revelion :)


Spor la scris!

O întâmplare din vacanţa de iarnă

Nu mai ştiu de unde a venit cererea pentru un pui de compunere pe tema "o întâmplare din vacanţa de iarnă".

O întâmplare se întâmplă unei persoane, într-un context, are o desfăşurare anume, consecinţe, iar persoana căreia i s-a întâmplat poate sau nu să tragă nişte concluzii (data viitoare fac la fel / altfel) legate de întâmplare şi / sau consecinţele ei.

Pui de compunere
Iată o listă de lucruri care se pot întâmpla şi în vacanţa de iarnă. Alegeţi unul, definiţi cui, când (bine-bine, în vacanţa de iarnă... dar era dimineaţă? seară? prânz?) şi cum i s-a întâmplat, care au fost consecinţele şi dacă s-au tras sau nu concluzii.

Cunoşti pe cineva:
- o persoană de rând, dar cu un zâmbet spectaculos
- o personalitate
- un spiriduş
- un balaur
- Papa la ski în Azuga
- un câine cu 5 picioare şi 3 plombe
- o pasăre cu aripi în formă de inimioare
- un unicorn
- un copil genial
- fantoma lui Eminescu...

Găseşti ceva:
- un pix magic - când desenezi ceva cu el, lucrul se ridică de pe foaie şi devine real
- o cărare către o casă de turtă dulce
- un hamac agăţat între doi brazi - când te întinzi în el eşti teleportat sub o pereche de palmieri pe o plajă cu nisip roz şi toată lumea se uită ciudat la tine că porţi căciulă, mânuşi şi fular
- un elicopter care se conduce singur şi răspunde la comenzi vocale
- bocancii care nu se udă niciodată - pe unde nu te-ai fi putut plimba niciodată, dar te poţi plimba cu ei?
- o acadea caldă cu gust de scorţişoară
- o cutiuţă muzicală despre care afli că a aparţinut Reginei Elisabeta a Angliei
- un şiret care dansează ca un şarpe atunci când fluieri (şi cât de dureros ai descoperit caracteristicile şiretului, fluierând în timp ce urcai scări)

Păţeşti ceva:
- un mic accident care te imobilizează în casă şi-ţi dă ocazia să... cunoşti pe cineva sau să găseşti ceva :)
- începi să auzi o voce pe care n-o auzi decât iarna (ce-ţi spune? cum sună? cum te înţelegi cu ea? cu arată o conversaţie între voi?)
- îţi cresc aripi (şi în ce fel este acest fenomen legat de vacanţa de iarnă... ce vroiai să faci sau nu vroiai să faci în acea vacanţă şi este afectat de creşterea aripilor?)
- ţi se lungesc urechile, nasul sau degetele (la fel ca la aripi)
- ţi se schimbă culoarea pielii, părului, ochilor, unghiilor (la fel ca la aripi)
- te învârţi foarte repede ca să ameţeşti şi cazi într-un morman de zăpadă care... se topeşte instant şi se transformă în vată de zahăr, sau care devine caleaşcă şi te duce la curtea Crăiesii Zăpezilor, sau te trezeşti în Laponia în braţe la Moş Crăciun, sau te trezeşti cu un cucui în forma de trifoi cu patru foi

Auzi o veste care te obligă să acţionezi:
- anul ăsta a căzut ultima zăpadă, de acum înainte nu va mai exista iarnă - te apuci să negociezi cu toţi proprietarii de congelatoare din blocul / cartierul / satul tău să depoziteze zăpadă pentru a o vinde la anul
- afli că undeva în munţi (ce munţi vrei tu) există un bătrân care ştie o formulă magică ce poate dubla durata vacanţelor - aduni un grup de prieteni şi porneşti să-l cauţi
- o vrabie îţi spune că o specie foarte rară de gâşte sălbatice a intrat în greva migrării pentru a protesta împotriva oamenilor care batjocoresc mediul şi distrug clima - pentru a evita dispariţia gâştelor prin îngheţ, îţi confecţionezi un costum din pene şi porneşti să le convingi că oamenii nu sunt chiar atât de răi pe cât par


Spor la scris!

1/15/2008

Copiii sunt porţile către soare

Via request pe mail.

La inceput de an, Călin are nevoie de un pui de compunere cu tema "copiii sunt porţile către soare", în sensul de libertate. N-am înţeles prea bine dacă soarele are sensul de libertate sau dacă libertatea este a copiilor care astfel devin porţi către soare... Aşa că puii de compuneri se vor referi la cele două interpretări.


Pui de compunere 1 - copiii sunt porţile către soare, adică spre libertate
Dacă subiectul arată aşa, înseamnă că a fi liber e o stare luminoasă, ca şi cum ai fi binecuvântat de soare. Iată un set de întrebări care să vă ajute să arătaţi în ce fel copiii sunt porţi către soarele libertăţii. Vă reamintesc că întrebările au rolul de a vă da direcţii de gândire şi nu există răspunsuri corecte sau greşite, puteţi alege la care să răspundeţi şi la care nu, iar răspunsurile sunt total la latitudinea voastră. După ce aţi tratat întrebările, legaţi frumos răspunsurile între ele pentru a vă crea compunerea.

- în primul rând, pe cine consideraţi copii? între ce vârstă şi ce vâtstă? sau a fi copil nu ţine de vârstă, ci de anumite caracteristici pe care le ai (deschidere, curiozitate, abilitatea de a zâmbi, de a te juca...)?
- copiii ăştia, sunt tot timpul porţi către soare, sau doar în anumite situaţii (când sunt veseli, când văd pe cineva trist, când iubesc pe cineva, când văd că cineva este îngrădit şi are nevoie de libertate...)?
- în funcţie de răspunsul de mai sus, gândiţi-vă în ce fel / prin ce metodă copiii le deschid celorlalţi "porţile către soare": le vorbesc? le zâmbesc? îi iau de mână şi le spun un secret (ce secret?)? îi invită la joacă? le arată cumva (cum? facând ceva? cu ajutorul unui obiect sau a unei făpturi magice?) că oricine e liber în orice moment?
- imaginaţi-vă apoi cum reacţionează cei care sunt "luminaţi" de copii, în funcţie de cum aţi răspuns la întrebarea dinainte: se bucură? cum îşi arată bucuria? sunt recunoscători? cum îşi arată recunoştinţa faţă de copii? cum îşi schimbă acţiunile, atitudinea, comportamentele după ce au trecut odată prin "porţile către soare"? dau vestea mai departe? îi ajută şi pe alţii să se simtă liberi?


Pui de compunere 2 - pentru că sunt liberi, copiii sunt porţi către soare
Compunerea asta aş începe-o explicând de ce, de când lumea, oamenii au vrut să ajungă la soare şi aş descrie ce înseamnă să ajungi la soare (un tărâm magic unde... ce se întâmplă? o stare de bine - ce fel de bine? un loc unde poţi vedea / înţelege lucruri (ce lucruri?) la care ceilalţi oameni nu ajung? etc.). Dacă mai e loc, aş scrie şi despre încercările nereuşite ale oamenilor de a ajunge la soare, explicând eventual şi de ce au eşuat.

După ce aş descrie deznădejdea oamenilor care nu pot ajunge la soare, aş anunţa că ştiu ceva ce puţină lume ştie... Copiii sunt de fapt porţile către soare. Oamenii mari nu au reuşit să ajungă la lumină pentru că s-au îngrădit singuri cu legi şi reguli care îi limitează. Copiii în schimb sunt liberi pentru că deşi pot respecta regulile adulţilor, nu se lasă limitaţi de acestea. Imaginaţia lor / curiozitatea lor / dorinţa de a descoperi este ca o busolă de foc auriu (sau ca orice altceva vreţi voi) care le permite să găsească drumul către soare. [aici vă puteţi gândi în ce fel caracteristicile copiilor le permit să atingă locul/starea descrise în paragraful dinainte].

Există însă speranţă şi pentru oamenii mari :) Aş scrie despre câţiva oameni mari mai speciali, care au reuşit să înţeleagă copiii şi astfel să îi urmeze pe drumul către soare. Cum au făcut? Au ascultat? Au întrebat? Au făcut ceva? Odată ajunşi la soare au rămas adulţi sau au redevenit copii la suflet?

Aş încheia cu un îndemn către cititori... ceva de genul "nu uitaţi, dacă vreţi să ajungeţi la soare nu trebuie decât să ascultaţi copiii, să-i înţelegeţi şi să păşiţi în lumea lor, căci ei sunt liberi şi ei sunt poarta către soare".


Spor la scris!