Ne-am mutat pe PuiDeCompuneri.UrbanKid.ro!

Vei fi redirectat automat. Daca nu mai ai rabdare :P, mergi singur pe
puidecompuneri.urbankid.ro
si actualizeaza-ti bookmarkurile.

3/20/2008

Elev în comunism

Andra are o temă dificilă... "elev în comunism". Cum îi spuneam şi ei, eu am prins doar clasa I si aIIa înainte de '89, deci nici eu nu mai ţin minte mare lucru, dar hai să vedem ce iese :)


Pui de compunere 1
La naştere, copilul primeşte un sac invizibil în care îşi poate aduna toate cuvintele pe care le învaţă. Povesteşte despre un băiat sau o fată care s-a dus fericit în prima lui zi de şcoală în '84, cu sacul de cuvinte după el. Acolo a descoperit că de fiecare dată când vroia să folosească anumite cuvinte, cum ar fi "libertate", "dorinţă", "drept", apăreau nişte personaje mici şi gri, ca nişte mici fantome, care îi furau cuvintele. Povesteşte cum în primul său an de elev, reuşea să-şi recupereze cuvintele când cei gri nu erau atenţi, dar pe parcursul celor cinci ani de şcoală până în '89 a obosit să se mai chinuie şi a pierdut multe cuvinte care îi erau dragi.

Pui de compunere 2
Povestea unui elev pedepsit că întreba "de ce?". Nu înţelegea de ce trebuie să vorbească frumos despre tovarăşul Ceauşescu, pe care nici măcar nu-l cunoştea, decât din tabloul atârnat în clasă. Nu înţelegea de ce trebuie să scrie poezii despre macarale şi uzine în loc să scrie despre flori sau păsări. Nu înţelegea nici de ce trebuie să stea cu mâinile la spate în timpul orei, într-o poziţie atât de incomodă. Nu înţelegea de ce trebuie să-şi spioneze colegii şi de ce tovarăşii lui de joacă în trădau cât ai zice peşte. Şi cum era un elev curios, întreba învăţătoarea "de ce? de ce? de ce?". Cu o figură tristă, aceasta îl trimitea la colţ, sau îl punea să scrie de câte o sută de ori câte o frază. În ianuarie 1990, când a reînceput şcoala după căderea comunismului, învăţătoarea l-a luat pe elev de-o parte, l-a strâns tare în braţe şi a scos din buzunar o hârtie pe care îşi notase toate întrebările lui... şi a început să-i răspundă.


Pui de compunere 3
Pe vremea comunismului se întâmpla ceva ciudat... Mergeai la şcoală cu scânteia ta de viaţă aprinsă, ca o luminiţă care se vede când te uiţi în ochii cuiva, iar până terminai şcoala, cumva scânteia aia se stingea. Scânteia fiecărui om este sursa creativităţii lui, a personalităţii lui, este ceea ce face fiecare persoană să fie unică. Pentru că şcoala îi învăţa pe toţi să fie la fel şi nu permitea niciun fel de abateri de la reguli, uşor-uşor, pentru că nu erau folosite, scânteile se stingeau. Erau însă câţiva elevi care reuşeau să-şi păstreze ceea ce îi făcea unici: îşi creau grădina lor secretă, de care nu ştia nimeni, unde aveau libertatea de a gândi şi de a se juca aşa cum vroiau. Unii dintre ei se pierdeau pe parcurs, pentru că cineva le descoperea aceste grădini şi îi îndepărta de ele. Alţii reuşeau să "supravieţuiască" şcolii şi să nu se piardă pe ei înşişi printre toate regulile şi obligaţiile impuse de sistem.


Spor la scris!

3/17/2008

Science Fiction

Alexandru are nevoie de idei pentru o compunere cu tema "SF - science fiction", cu alte lumi, creaturi, crime şi intrigi :)


Pui de compunere 1
Un om din viitor vine să-ţi ceară ajutorul. Se pare că în viitor, lumea va fi atacată de o specie de extratereştrii care vor răpi toţi creatorii de desene animate pe care îi vor transforma în sclavii lor. Ai fost ales pentru că ai intrat în istorie ca cel mai mare iubitor de desene animate şi oamenii din viitor cred că eşti singurul care poate învinge extratereştrii cu pricina.
Eşti transportat în 2050, într-o lume tristă şi gri... Descrie cum arată lumea şi umanitatea în condiţiile astea, cum arată oamenii, etc. Scrie şi despre cum arată şi de unde vin extratereştrii şi de ce au vrut să fure animatorii de pe Terra.

Pui de compunere 2
Descrie anul de graţie 2101, în care se inventează recipientul fără fund, care poate conţine orice şi nu se termină niciodată: îngheţată, mâncare, băutură, un articol de îmbrăcăminte, bani, instrumente etc. Imaginează-ţi în ce fel un astfel de recipient influenţează oamenii şi viaţa lor...

Pui de compunere 3
În 2025 Pământul primeşte vizita unor creaturi ciudate... Sunt ca nişte gândăcei mici, de mărimea şi cu forma asemănătoare unui degetar, cu dungi roz şi verzi şi buline galbene. Gândăceii pot vorbi şi învaţă foarte repede limba oamenilor, indiferent de ţara în care ajung şi, uşor-uşor, încep să le facă concurenţă: construiesc oraşe, merg la şcoală şi la facultate, învaţă meserii. Gândăceii sunt însă mult mai puţin pretenţioşi decât oamenii şi, în scurt timp, încep să le cam ia locul... Imaginează-ţi tu continuarea şi deznodământul :)

Pui de compunere 4
Nişte arheologi descoperă în pădurea amazoniană o navă spaţială. Se urcă înăuntru şi unul dintre ei apasă din greşeală pe un buton. Nava porneşte şi îi transportă într-o lume îndepărtată, aparent asemănătoare cu a noastră. Plimbându-se pe acolo, arheologii realizează că pe această lume nu există adulţi, ea fiind condusă şi populată de copii. Imaginează-ţi cum ar arăta o astfel de lume, de ce nu există adulţi şi cum se trăieşte într-o lume a copiilor...

Pui de compunere 5
Ai mers la un congres science-fiction şi acolo, un personaj misterios ţi-a dat o telecomandă şi o invitaţie la o întâlnire interstelară. Ajungi acasă, citeşti pe invitaţie despre ce e vorba: o întâlnire între toate speciile galaxiei! Apeşi pe butonul telecomenzii şi eşti transportat într-o lume nescunoscută. Acolo s-au întâlnit toate speciile [descrie tot! balauri cu 4 capete, alieni, omuleţi verzi cu 5 picioare şi 7 ochi...] să hotărască dacă toţi locuitorii galaxiei sunt sau nu pregătiţi să ştie unii de alţii...


Spor la scris!

Doi se ceartă, al treilea câştigă

Mihaela are nevoie de idei pentru o compunere cu titlul "doi se ceartă, al treilea câştigă", care să aibă ca personaje două berze şi o broscuţă, lângă un lac.


Pui de compunere 1 - previzibil
Cele două berze vor să mănânce broscuţa şi se ceartă care a văzut-o prima. Broscuţa le spune că pe fundul lacului este o oglindă magică, ce nu minte niciodată, şi că singura modalitate de a şti cine pleacă de acolo cu burta plină este să intre amândouă în lac, să găsească oglinda şi să o întrebe care a fost prima. Evident că amândouă berzele se îneacă şi broscuţa câştigă :)

Pui de compunere 2 - tot previzibil
Berzele se ceartă pe broscuţă şi broscuţa le imploră să o lase în pace. Apare o a treia barză care fură broscuţa şi dispare în zare cu ea.

Pui de compunere 3
Doua berze se plictisesc pe marginea lacului şi se tot întreabă ce să facă. Apare o broscuţă care le propune să le înveţe să joace cărţi [sau orice alt joc pe care îl cunoşti tu bine]. Berzele acceptă şi stabilesc toate 3 că cine va pierde jocul va deveni slujitorul câştigătorului. Broscuţa le explică greşit regulile, astfel încât la un moment dat cele două berze ajung să se certe şi broscuţa câştigă :)

Pui de compunere 4 - suprarealist
O barză şi o broscuţă stăteau pe marginea unui lac şi se certau pe o pălărie roşie, cu flori albastre şi boruri mari. Amândouă o vroiau foarte tare, reuşiseră să o apuce şi fiecare trăgea de pălărie. Apare o barză cu două capete care înţeapă pălăria cu ciocul, fix în mijloc. Pălăria cedează şi se rupe în două. Prima barză şi broscuţa pleacă, supărate că nici una nu a câştigat pălăria, a doua barză e fericită că are ce să-şi pună pe ambele capete.


Spor la scris!

3/13/2008

Piua!

Plec iar din Bucureşti. Nu voi primi mailurile voastre până duminică, aşa că nu voi putea răspunde decât începând de luni seară!

Mulţumesc pentru înţelegere :)

De la un bunic

Cineva a cerut idei pentru o întâmplare pe care i-ar putea-o povesti un bunic nepotului său. Pentru că timpul e prea scurt, puiul de compunere va fi un set de idei foarte pe scurt. Aşadar...


Pui de compuneri
- cum a chiulit bunicul de la grădiniţă pentru a merge pe ascuns în vizită la un prieten a cărui familie tocmai cumpărase o invenţie fantastică: televizorul!
- cum se plimba bunicul în copilărie pe o potecă şi cum a descoperit un săculeţ cu obiecte neobişnuite...
- cum a cunoscut-o bunicul pe bunica
- ce făcea bunicul în ziua în care s-a născut nepotul şi cum a reacţionat la veste (a tăiat din greşeală trandafirul preferat al bunicii, a scăpat o oală cu ciorbă în mijlocul sufrageriei, a luat câinele în braţe şi a început să danseze cu el...)
- cum a primit într-o zi, la şcoală, o poezie de la o admiratoare secretă şi ce a făcut pentru a încerca să afle cine e
- cum a încercat bunicul într-o zi să construiască un avion din cârpe şi coade de mături, sape, greble etc.
- cum a întâlnit un spiriduş într-o poiană care i-a împărtăşit un secret fantastic...
- cum s-a îndrăgostit la 18 ani de o zână care trăia în izvorul de lângă casa părintească
- ce a făcut când a aflat că s-a terminat războiul
- întâmplarea care l-a făcut să se hotărască să se mute la oraş


Spor la scris!

3/09/2008

Povestea unui fir de iarbă

O tânără domnişoară care preferă să rămână anonimă are nevoie de idei pentru o compunere intitulată "povestea unui fir de iarbă". În această compunere, ea trebuie să folosească naraţiunea, dialogul şi descrierea, să introducă cel puţin două personaje - dintre care unul să fie naratorul - şi să folosească figuri de stil potrivite.

Voi da idei care să permită introducerea personajelor şi dialogului, mai departe sunt sigură că vă descurcaţi :)


Pui de compunere 1 - un fir de iarbă pierdut
Într-o zi am întâlnit o albinuţă care mi-a spus o poveste total surprinzătoare. A fost odată ca niciodată o sămânţă de iarbă care a fost purtată de vânt departe-departe. A ajuns pe un petec de pământ gol [descriere: unde? cum arătau împrejurimile?], unde în scurt timp a apărut un fir de iarbă. Firul de iarbă a ieşit fericit la suprafaţă, aşteptându-se să se afle în mijlocul fraţilor săi şi nu mică i-a fost mirarea când a descoperit că e singur. A început să plângă uşor şi nu s-a oprit decât când a auzit o voce întrebând "de ce plângi?".

În continuare imaginaţi dialogul între firul de iarbă şi bulgărele de pământ care a pus întrebarea...

Apoi, pentru că bulgărele de pământ îndrăgeşte firul de iarbă, porneşte rostogolindu-se să adune alte seminţe de flori şi de iarbă, pentru a le planta lângă fir, astfel încât acesta să nu se mai simtă singur.

La final, ca narator poţi mărturisi că nu ai crezut această poveste până când albinuţa nu te-a condus la locul cu pricina, sa-ţi facă cunoştinţă cu personajele noastre. Descrie cum arată minunata pajişte pe care bulgărele de pământ a creat-o pentru firul nostru de iarbă...


Pui de compunere 2 - un fir de iarbă cu personalitate
Erai la o un picnic pe o pajişte, te întinsesei pe iarbă să tragi un pui de somn după masă. Simţeai firele de iarbă mângâindu-te uşor pe obraji, dar când să adormi, ai auzit o voce: "Psst! Psst! Hei! Ia-mă de aici! Scapă-mă de turma asta!".

În continuare, scrie dialogul dintre tine şi firul de iarbă care te-a abordat. Povestea lui este că se simte mai frumos şi mai deştept decât celelalte fire şi consideră că locul lui nu ar trebui să fie unul anonim, între milioane de fire, ci unul de cinste, undeva unde toată lumea să-i recunoască adevărata valoare.

Apoi descrie cum l-ai plimbat şi ai încercat să-i găseşti un loc... Printre flori nu i-a plăcut pentru că trecea neobservat, printre animale i s-a părut prea periculos căci putea fi strivit sau mâncat în orice moment, la florărie nu i-a convenit pentru că toate ghivecele erau prea mari şi nu se simţea pus în valoare... etc.

În cele din urmă, după o săptămână de plimbări şi încercări, firul de iarbă şi-a dat seama că-i e foarte dor de fraţi şi surorile lui din parc şi te-a rugat frumos să-l înapoiezi de unde l-ai luat. Şi astăzi mai mergi să-l vizitezi şi să-l întrebi ce mai face, iar el îţi spune că-ţi este recunoscător pentru că l-ai ajutat să descopere lucrurile minunate pe care le avea, dar de care nu-şi dădea seama.


Spor la scris!

Pădurea la începutul primăverii

Bianca are nevoie de idei pentru o compunere distractivă pe tema "pădurea la începutul primăverii".


Pui de compunere 1 - animal
La începutul primăverii, când ziua devine mai lungă şi începe să se facă mai cald, toate animalele se înviorează după dificultăţile iernii. După ce mănâncă prima masă copioasă din an şi îşi fac siesta, se trezesc cu un chef de joacă nemaipomenit...

Imaginaţi-vă ce glume îşi fac animalele unele altora... Vulpea îi ascunde morcovii iepurelui care îi caută bezmetic prin toată pădurea, lupul culege picături de răşină din copaci şi le pune pe ascuns îi blana oilor, vrăbiuţele chinuie aricii trăgându-i de ace, albinuţele nu-l lasă pe urs să-şi termine hibernarea în linişte... etc.


Pui de compunere 2 - vegetal
Puţină lume ştie că fiecare mugure sau boboc de floare, atunci când apare pe tulpină sau pe ramură, primeşte o zânuţă care să aibă grijă de el până creşte şi se face floare. Drept urmare, când vine pirmăvara şi pădurea se umple de mugurei, bobocei şi zânuţele respective, totul respiră joacă şi distracţie.

Imaginaţi-vă cum interacţionează zânele cu boboci, cu mugurii, cu păsările, cu insectele, cu animalele, cum îşi protejează ele viitoarele flori şi cum îşi petrec primăvara în pădure...


Spor la scris!

3/02/2008

Ce este cuvântul?

După ce a călătorit în lumea cuvintelor, Laura are nevoie de idei pentru o compunere cu titlul "ce este cuvântul?".


Pui de compunere 1
Cuvântul este un vehicul prin care realitatea poate circula de la un om la altul. Imaginaţi-vă cum arată acest vehicul... ce elemente componente are, ce culori, ce forme, ce sunete, cum se deplasează de la un om la altul... etc.

Pui de compunere 2
Cuvântul este primul lucru care a fost creat. Imaginaţi-vă cum a arătat primul cuvânt din univers, cel de la care s-a creat toată realitatea pe care o cunoaştem şi în ce fel realitatea a apărut din cuvinte.

Pui de compunere 3
Cuvintele sunt ca nişte mici unde de energie. De fiecare dată când un om are un gând, acesta atrage [de unde?] energia, sau cuvintele care corespund. Cuvintele sunt entităţi foarte ascultătoare, în sensul că au auzul foarte ascuţit, pentru a şti exact când e momentul în care trebuie să apară în mintea omului, ca urmare a unui gând... Povestiţi cum arată o "zi de muncă" din viaţa unui cuvânt :)


Spor la scris!

Amintirea

Luminiţa are de scris o compunere care să se numească "amintirea", să înceapă cu enunţul "îmi amintesc cu drag de copacul de pe dealul din spatele casei bunicilor, care stăpâneşte cu coroana-i măreaţă întreg satul" şi în care să descrie imaginea unui copac.

Luminiţa s-a gândit deja la cum ar putea să arate compunerea şi vrea să lege de fiecare element al copacului o amintire. Aşa că primul pui de compunere va fi chiar ideea ei :)


Pui de compunere - Copacul cu amintiri
- crengile îţi amintesc cum te cocoţai tu în copac şi parcă el te primea şi te ţinea în braţe
- coroana de frunze era ca un alcov răcoros în care te simţeai prinţesa pădurii
- păsările care populau "coroana măreaţă" erau ca propriul tău cor, care te încânta în serile de vară
- îţi imaginai că trunchiul gros şi impunător este un tunel către o altă lume...
- când ai fost ultima dată la bunici, ai lăsat un mesaj pe scoaţa copacului, pentru ca şi el să-şi amintească mereu de tine, aşa cum îţi aminteşti tu de el... [care era mesajul?]


Pui de compunere - Copacul fermecat
Un copac "adevărat" are rădăcini, trunchi, crengi, rămurele, frunze şi eventual şi flori. Imaginează-ţi toate elementele astea la un copac fermecat...

Poate are rădăcinile roz în aer, poate trunchiul este format din fâşii subţiri de tot, ca firele de păr şi printre ele se vede cu respiră copacul. Poate că frunzele îşi schimbă forma şi culoarea în funcţie de dispoziţia celui care priveşte copacul... Şi mai departe sunt sigură că vă descurcaţi voi... :)

În funcţie de cum arată copacul tău, inventează-ţi şi nişte amintiri legate de el şi... gata!


Spor la scris!

3/01/2008

Lumea şi chipurile ei

Valentina are nevoie de idei pentru o compunere cu titlul "lumea şi chipurile ei". Foaaarte frumos! :) Pentru a lăsa cât mai mult loc imaginaţiei voastre, voi presta un pui de compunere format din întrebări şi câteva variante...


Pui de compunere
Premisă: lumea are mai multe chipuri pe care nu le poate vedea oricine... În cazul ăsta, în compunere aveţi de descris:
- cine poate vedea diferitele chipuri ale lumii
- unde şi cum le vede
- cum arată câteva dintre aceste chipuri

1. Cine?
- fete sau băieţi? şi-şi? depinde de vârstă să poţi vedea chipurile lumii sau nu?
- este suficient să fii atent şi să vrei să vezi sau e nevoie de pregătire specială? ce fel de pregătire? exerciţiu al ochilor? lecţii de privit ţinute de zâne? e nevoie de nişte ochelari speciali pe care doar spiriduşii ştiu să îi fabrice?
- există vreo modalitate în care îţi pierzi dreptul de a vedea chipurile lumii? dacă eşti rău, dacă poluezi? dacă uiţi să te bucuri de lucrurile mărunte?

2. Unde şi cum?
- vezi chipurile lumii când te plimbi? când te uiţi în zare? când te uiţi la cer? le vezi într-un obiect fermecat, cum ar fi un glob, sau o oglindă, sau un vas cu apă de izvor?
- chipul îţi apare direct în toată splendoarea? sau e o imagine mai întâi tulbure şi trebuie să ai răbdare şi să te concentrezi ca să se contureze?

3. Chipurile
Aici voi da câteva exemple şi vă invit să vă mai gândiţi voi şi la altele...
- într-un izvor de munte poţi vedea un chip te tânăr ambiţios care vrea să aducă prospeţime pentru tot ceea ce e viu în lume
- într-o pajişte poţi vedea chipul de domniţă al lumii, domniţă care dansează în armonie cu firele de iarbă mângâiate de vânt
- într-un parc din mijlocul oraşului poţi vedea chipul jucăuş al lumii, care primeşte în mijlocul ei toţi oamenii pregătiţi să se relaxeze şi să se bucure unii de alţii
- într-un cer senin, într-o zi caldă, poţi vedea chipul matern al lumii, care priveşte cu drag şi iubire tot ceea ce-i aparţine.
- etc...


Spor la scris!

Basm

Simona are nevoie de idei pentru o compunere care să fie ca un basm în care ea să fie personajul principal. Mi-ar fi plăcut să ştiu mai multe despre ea pentru a schiţa un basm cât mai potrivit, dar o să pornesc pe cărarea ideilor şi fără informaţii... :)


Pui de compunere 1 - pentru o fetiţă timidă
Ea este o prinţesă, cea mai mică dintre surorile ei, să o numim Simo. Regele şi Regina au ieşit la pensie şi le-au lăsat pe cele trei surori să administreze regatul. Sora cea mare este responsabilă cu apărarea, sora mijlocie cu finanţele, iar sora cea mică cu fericirea locuitorilor regatului. Simo nu prea interacţionează cu lumea, timidă fiind, dar în fiecare zi le pregăteşte oamenilor câte o surpriză care să le aducă zâmbetul pe buze: o ploaie de flori, o briză caldă cu miros de vanilie, peştişori zburători care sclipesc atât de puternic încât înseninează o zi mohorâtă. Simo urmăreşte reacţiile oamenilor într-o oglindă fermecată şi cu fiecare zâmbet al lor ea se simte mai mulţumită.

Într-o bună zi, Simo constată uimită că oamenii au încetat să mai zâmbească... Se consultă cu surorile ei, să afle dacă acest lucru se întâmplă din cauza apropierii vreunui duşman sau a vreunei dificultăţi economice. Surorile o trimit la plimbare spunându-i că totul e în regulă. Simo observă nu numai că lipsa zâmbetelor persistă, dar că oamenii încep chiar să se certe mult mai des decât înainte. Hotărăşte că problema e serioasă şi porneşte la drum prin regat să afle care e cauza întristării...

[de aici imaginează-ţi tu ce forţă a răului a pus stăpânire pe regatul lui Simo, prin ce metodă şi de ce şi, mai ales, cum a reuşit Simo să o înfrângă - singură? a mai ajutat-o cineva? etc.]


Pui de compunere 2 - pentru o fetiţă îndrăzneaţă
A fost odată ca niciodată, o zână bună, să-i spunem tot Simo. Încă de când s-a născut din primul râset al unui bebeluş, celelalte zâne au ştiut că vor avea de furcă cu ea... Întotdeauna părea să facă total pe dos de ce se aştepta de la ea. Zânele mai mari au vrut să o înveţe să zboare, ea voia să înnoate. Când încercau să-i explice despre oameni, ea îşi făcea de lucru cu animalele. Atunci când au încercat să o înveţe să umble cu praful de zâne, ea a reuşit să strănute atât de tare încât a împrăştiat jumătate din rezervă în cele patru zări.

În cele din urmă, zânele mai în vârstă au renunţat să-şi mai piardă timpul cu Simo şi, într-o bună zi, pur şi simplu... au dispărut! Simo s-a trezit singură în mini-palatul din pădure unde trăise până atunci cu suratele ei. "Eh, mare pagubă! Mai bine că au plecat, acum pot şi eu în sfârşit să fac ce vreau, fără să mă mai bată la cap cu lecţiile şi regulile lor!" Şi cu gândurile acestea zburdându-i prin minte, Simo a plecat la plimbare...

[imaginează-ţi tu în continuare plimbările lui Simo, ce personaje a întâlnit, ce a mai făcut, ce pericole a întâmpinat şi cum le-a depăşit... cum se termină povestea? Simo îşi învaţă lecţia şi suratele ei revin şi trăiesc fericite forever? sau până în ziua de azi Simo mai bate pământul în lung şi-n lat în căutarea lor?]


Spor la scris!