Ne-am mutat pe PuiDeCompuneri.UrbanKid.ro!

Vei fi redirectat automat. Daca nu mai ai rabdare :P, mergi singur pe
puidecompuneri.urbankid.ro
si actualizeaza-ti bookmarkurile.

4/30/2008

Pauză

Plec din nou, nu pot răspunde la cereri până luni, 5 mai.

Mulţumesc pentru înţelegere şi vacanţă plăcută! :)

4/28/2008

Glasul pădurii

Cineva are nevoie de idei pentru tema "glasul pădurii", care să conţină dialog.

Analiza subiectului: bănuiesc că se aşteaptă o compunere în care să redaţi conversaţia dintre voi şi o pădure. Este foarte simplu... nu trebuie decât să vă gândiţi la ce aţi vrea să întrebaţi sau să ştiţi de la o pădure, sau ce ar putea o pădure să vrea să vă spună sau să vă întrebe... Puii de compuneri 1 sunt mai multe opţiuni pentru prima variantă, cei de la punctul 2 sunt pentru a doua.

Secretul pentru a scrie compuneri cu dialog, mai ales atunci când nu aveţi un final dat, este să luaţi fiecare replică pe rând şi, de fiecare dată, să vă puneţi în pielea personajului care răspunde, privind replica dinainte de parcă aţi vedea-o pentru prima dată. Închipuiţi-vă că vă aşezaţi foarte comod pe un norişor de imaginaţie şi vedeţi care e primul răspuns / prima replică care vă vine în minte, din punctul de vedere al personajului în a cărui piele v-aţi transpus... :)


Pui de compuneri 1 - glasul pădurii răspunde
- Vă plimbaţi printr-o pădure şi vedeţi multe gunoaie pe jos. Nu puteţi să vă abţineţi şi vă întrebaţi cu voce tare "Oare cum şi de ce îi suportă pădurea pe oameni dacă ei fac atâta mizerie?". Auziţi dintr-o dată un glas care vă răspunde...
- Vă plimbaţi printr-o pădure cu copaci impresionant de înalţi şi, fără să vă daţi seama, vă întrebaţi cu voce tare "De ce or fi copacii aceştia atât de înalţi? De ce n-au crăci mai jos, să pot să mă sui şi eu în ei?". Auziţi un glas care vă răspunde...
- Vă plimbaţi printr-o pădure mare, mare, mare, atât de mare, încât vă întrebaţi "Oare cum era pădurea asta când era mică?". Dintr-o dată, un glas vă răspunde...
- Vă plimbaţi printr-o pădure, întrebându-vă în gând dacă aici o fi casa de turtă dulce din Hansel şi Gretel. De parcă v-ar fi auzit gândurile, un glas vă răspunde...


Pui de compuneri 2 - glasul pădurii întreabă
Vă plimbaţi pintr-o pădure [descrieţi-o pe scurt] şi, la un moment dat [când? când v-aţi oprit? când aţi cules o floare? când aţi tras de o ramură? etc.], auziţi un glas care:
- vă roagă să încetaţi ce făceaţi
- vă întreabă cât e ceasul
- vă întreabă dacă veniţi dintr-un oraş şi dacă puteţi să-i descrieţi cum e acolo
- vă roagă să o ajutaţi să găsească ceva ce a pierdut de mult


Oricare ar fi varianta aleasă, nu uitaţi să descrieţi puţin cum arată pădurea, cum sună glasul ei şi dacă se mai aude / vede ceva atunci când aceasta vorbeşte (se mişcă frunze, se înclină copaci... etc.). De asemenea, nu uitaţi să-i mulţumiţi pădurii pentru că v-a răspuns, înainte să o luaţi mai departe pe drumul vostru :)


Pui de compuneri 3 - bonus :)
Imaginaţi-vă dialogul dintre o pădure şi:
- o pasăre călătoare, despre cum arată pădurile din alte colţuri ale lumii
- vânt, pădurea plângându-se că vântul o bate prea tare, iar vântul explicându-i de ce
- soare, pădurea plângându-se că soarele o arde prea tare, iar soarele explicându-i de ce
- pământul pe care se află, despre oamenii care trec pe acolo
- pajiştea alăturată, despre iubirea lor imposibilă


Spor la scris!

Lumea copilăriei - un imperiu al jocului

Cineva are nevoie de idei pentru o compunere intitulată "lumea copilăriei - un imperiu al jocului". Ca de obicei, mă folosesc de tema dată, jucându-mă cu cuvintele pentru a găsi idei diferite...

Pornim de la cuvântul "imperiu" care poate însemna ori un stat care are în frunte un împărat, ori un teritoriu care cuprinde un stat dominant şi mai multe colonii. La cum e formulată tema, putem să ne imaginăm că "jocul" este împăratul lumii copilăriei, sau că de fapt "copilăria" este împărăteasa unui imperiu al cărui stat dominant este jocul (deci care mai are şi alte state pe lângă). Probabil că mai sunt şi alte variante, eu voi face 2 pui de compuneri pornind de la acestea două...


Pui de compunere 1 - jocul, împăratul copilăriei
Lumea copilăriei este cea mai mare lume din lume :) Asta pentru că cuprinde teritorii despre care adulţii de cele mai multe ori nu au habar, fie pentru că au uitat să viseze (şi multe din teritoriile copilăriei sunt accesibile doar prin vis), fie pentru că au uitat să se joace. Asta este cel mai grav de fapt, pentru că în realitate, Jocul este nici mai mult nici mai puţin decât împăratul copilăriei.
Jocul îi învaţă pe copii aproape tot ce ştiu şi din acest motiv, copiii îi sunt cei mai loiali cetăţeni, ascultându-l, onorându-l şi vizitându-l în fiecare zi. Cele mai triste zile din lumea copilăriei sunt cele în care un copil uită să se mai întoarcă la Joc, pierzându-şi astfel cetăţenia imperiului... Dar totul nu este pierdut, un adult se poate întoarce în lumea copilăriei, nu trebuie decât să-i facă o vizită împăratului... :)

Acesta este puiul de compunere... acum, pentru a-l creşte, imaginaţi-vă:
- cum arată lumea copilăriei, acest mare imperiu al Jocului? ce văd copiii când sunt acolo? cum ajung în lumea copilăriei şi când / cum o părăsesc?
- cum arată împăratul, Jocul? cum e îmbrăcat? unde stă? ce face când nu petrece timp cu supuşii săi, copiii?
- cum învaţă copiii de la Joc? ce învaţă ei jucându-se? (lucruri despre lume, despre ei înşişi, despre prietenie, despre onoare, despre reguli, despre îndemânare, despre perseverenţă, despre talent...) cum se simt când fac lucrurile astea?
- cum se marchează în lumea copilăriei ziua în care un copil părăseşte imperiul, uitând să se joace? dar ziua în care un adult revine, împrietenindu-se din nou cu Jocul?


Pui de compunere 2 - împărăteasa Copilărie
În general, copilăria este definită ca o perioadă din viaţa unui om. Unii cred că ea este de fapt o stare de spirit pe care o pot avea şi copiii şi adulţii. În realitate, Copilăria este o împărăteasă [închipuiţi-vă şi descrieţi cum arată...], iar imperiul ei este Jocul [la fel, imaginaţi-vă şi apoi descrieţi cum arată].

Veţi spune că jocul este o activitate, că nu are cum să fie un imperiu... Ei bine, greşiţi! De fiecare dată când cineva se joacă, în jurul acelei persoane apar tot felul de lucruri [imaginaţi-vă ce, cum arată?], iar cu cât sunt mai multe persoane care se joacă, cu atât teritoriul fantastic creat în jurul lor este mai mare şi mai complex [şi aici, imaginaţi-vă cum arată şi încercaţi să daţi chiar şi câteva exemple de feluri de a te juca şi lucrurile diferite care apar în funcţie de jocul jucat].

Uneori, adulţii uită să se joace şi atunci rămân mărginiţi la lumea materială, cu oraşe, maşini şi televizoare. De aceea, sarcina cea mai importantă a Împărătesei, Copilăria, este să se asigure că imperiul Jocului nu dispare niciodată, iar copiii sunt cei care o ajută mereu, jucându-se şi creând o lume în permanentă schimbare...


Spor la scris!

4/13/2008

Şcoala, prietena copilului

Bianca are nevoie de idei pentru o compunere pe tema "şcoala, prietena copilului". Mie mi se par cel mai grele temele în care vi se impune să vă placă sau să nu vă placă ceva, le prefer pe cele în care aveţi libertatea să vă exprimaţi propria părere (eu de exemplu v-aş fi întrebat ce este şcoala pentru voi?). Să vedem totuşi ce se poate face şi cu o temă ca aceasta...


Pui de compunere 1 - clasic şi de aşteptat
Probabil că la varianta asta se aşteaptă învăţătorii voştri... Descrieţi cu ce îi ajută şcoala pe copii, ce bine le face, în ce fel îi însoţeşte în dezvoltarea lor: că învaţă cunoştinţe care le sunt de folos în prezent sau în viitor, că îi primeşte în fiecare zi ca o bună prietenă, că îi ajută să cunoască alţi copii şi să se împrietenească cu ei... etc.


Pui de compunere 2 - personificare
Unui copil nu-i plăcea la şcoală, era un chin în fiecare dimineaţă să se trezească, să se pregătească şi să se lase dus la şcoală. Până într-o zi când a întâlnit şcoala în cu totul altă formă...
- a rămas singur în clasă la pauză şi a auzit o voce care a început să-i vorbească
- i-a apărut şcoala în vis [cum arăta?]
Imaginaţi-vă conversaţia dintre şcoală şi copil, ce şi-au spus sau ce au făcut împreună, care l-a făcut pe copil să-şi schimbe punctul de vedere şi să ajungă să simtă că şcoala e de fapt prietena lui.


Pui de compunere 3 - mai filosofic
Unii copii se împrietenesc greu cu şcoala, unii niciodată. Imaginaţi-vă un program care s-ar face înainte să intri la şcoală, care să te ajute să te împrieteneşti cu şcoala încă dinainte să o începi:
- să vină părinţii cu tine câteva zile pentru ca despărţirea de ei să fie mai uşoară când începe şcoala propriu-zisă
- să ţi se explice pe înţelesul tău sau prin joacă la ce-ţi vor folosi lucrurile pe care le înveţi la şcoală
- să te cunoşti dinainte cu viitorii tăi colegi
- să te cunoşti dinainte şi să stai de vorbă sau să te joci cu viitoarea sau viitorul învăţătoare sau învăţător
- orice altceva crezi tu că te-ar ajuta să te împrieteneşti mai repede cu şcoala...
Concluzia fiind că dacă s-ar face toate aceste lucruri dinainte să înceapă şcoala, mai mulţi copii ar simţi mult mai repede că şcoala este prietena lor.


Pui de compunere 4 - neaşteptat :)
Atenţie! Varianta asta este pentru învăţători cu simţul umorului!
Dacă vă vine greu să răspundeţi la această temă pentru că voi nu simţiţi că şcoala este prietena voastră, imaginaţi-vă cum ar arăta o şcoală care chiar ar fi prietena voastră...
- mai colorată
- cu copii profesori
- cu manuale care miros a scorţişoară
- cu plajă în curtea de recreaţie
- să includă şi materii mai amuzante (gen istoria jucăriilor) pe lângă cele serioase
- ce altceva vă mai vine vouă în minte...
Faceţi întâi o listă cu astfel de lucruri pe o ciornă şi descrieţi-le apoi în detaliu pe curat.


Spor la scris!

Personajele din jurul nostru

April are nevoie de idei pentru o compunere intitulată "personajele din jurul nostru", în care să caracterizeze un personaj din viaţa ei asemănător cu un personaj din literatură sau un erou.

Pentru mine, a caracteriza un personaj e ca şi cum ai caracteriza o persoană (cum arată, ce face în viaţă, cum se poartă, ce-i place, ce nu-i place, ce credinţe are...), doar că un personaj dintr-o carte are "un ceva" care îl face foarte uşor de recunoscut şi care se regăseşte în tot ceea ce face... De exemplu, Don Quijote e un romantic incurabil, idealist până la nebunie, iar asta se simte în tot ceea ce spune sau face el. Păcală e neîndemânatic şi tont, dar reuşeşte să iasă cu bine din orice situaţie, orice i s-ar întâmpla. Spiderman e timid şi mereu în dificultatea de a alege între viaţa lui personală şi cea de supererou. Mary Poppins e bună la suflet, plină de umor, dar ştie să fie fermă şi să se impună când e nevoie... şi aşa mai departe.

Aşadar, aveţi două variante:


Pui de compunere 1 - personaje reale
Gândiţi-vă la persoanele cele mai apropiate vouă, pe care le cunoaşteţi cel mai bine, prieteni sau familie. Încercaţi să identificaţi o trăsătură, sau o acţiune repetată care defineşte acea persoană şi care o face să fie uşor de recunoscut. De exemplu, eu am un prieten care e ca un personaj pentru că orice s-ar discuta, el aduce întotdeauna vorba la ce planuri are el, planuri măreţe care nu sunt niciodată realizabile. Sau tatăl meu care este un personaj pentru că nu reuşeşte niciodată să poarte o discuţie serioasă până la capăt, e mereu pus pe şotii şi pe glume. O prietenă este personaj pentru că nu-şi termină mai niciodată frazele până la capăt şi sare de la o idee la alta ca un iepuraş.
În compunere descrieţi mai pe larg persoana (cum arată, ce relaţie aveţi cu el sau ea, ce face etc.), apoi descrieţi acea trăsătură care o face să fie personaj pentru voi.


Pui de compunere 2 - personaje preferate
Faceţi pe ciornă o listă cu personajele voastre preferate şi ce le caracterizează (cum am făcut eu mai sus în introducere). Încercaţi apoi să vedeţi cu cine din viaţa voastră reală seamănă aceste personaje. Descrieţi persoanele din viaţa voastră arătând asemănările şi deosebirile cu personajele din cărţi sau filme pe care le-aţi ales.


Spor la scris!

4/12/2008

Pădurea bântuită

Am totală încredere în abilităţile voastre de a descrie în cel mai fin detaliu o pădure bântuită, adică o pădure "chinuită", sâcâită, plină de ceva ce pădurii şi locuitorilor săi nu le place să aibă înăuntru... Eu vă dau idei de ce anume ar putea să bântuie o pădure, iar voi descrieţi bântuirea :)


Pui de compunere
O pădure poate fi bântuită de:
- pădurari
- foarfece
- macarale
- fantome de animale
- vapori de sirop
- saci de cartofi
- faraoni izgoniţi din Egipt
- unde radio
- sentimentele negative ale oamenilor

Închipuiţi-vă ce ar putea face unul dintre aceste lucruri într-o pădure, când ar apărea, cum s-ar manifesta, cum şi-ar alege pădurea pe care să o bântuie, cum ar reacţiona pădurea la apariţia fenomenului, cum s-ar putea scăpa de bântuitor...


Spor la scris!

Crezându-te mai mult decât eşti...

Andreea are de scris un eseu în care să comenteze fraza "crezându-te mai mult decât eşti, nu vei înainta niciodată spre ceea ce îţi închipui că eşti".


Pui de eseu :) 1
De acord! Să zicem că sunt 1, dar mă cred 2. Dacă mă cred 2, probabil că încerc să înaintez spre 3 sau 4. Nu are cum să-mi iasă, dacă nu trec de la 1 la 2. Ori eu n-am cum să-mi doresc să ajung la 2 din moment ce consider că sunt deja acolo. Aşadar, nu voi înainta niciodată către ceea ce îmi închipui că sunt.
[încercaţi să dezvoltaţi înlocuind cifrele cu ceva ce ţine de natura umană, de inteligenţă, de cunoştinţe...]


Pui de eseu 2
Nu sunt de acord! Mă uit în oglindă. Nu văd ceea ce sunt, ci văd ceea ce cred că sunt. Aşadar, dacă înaintez spre oglindă, mă îndrept spre ceea ce îmi închipui că sunt, chiar dacă nu sunt. Şi dacă înaintez spre altceva decât spre oglinda în care văd ce cred eu că sunt, nu-mi propun neapărat să fiu mai mult decât sunt, îmi propun să continuu să fiu ce sunt. Astfel, înaintez tot spre ceea ce îmi închipui că sunt.
[la fel ca la 1, încercaţi să descrieţi imaginea din oglindă: la ce se referă? ce fel de trăsături? ce caracteristici emoţionale, intelectuale etc....]


Pui de eseu 3
Depinde :) [combinaţi singuri 1 şi 2].


Spor la scris!

4/05/2008

Anotimpuri în natură şi în viaţă

Ştefania are nevoie de o compunere pe tema "anotimpurile din natură se regăsesc simbolic în firul vieţii fiecărui om". Compunerea trebuie să fie compusă mai ales din descriere, dar să conţină şi un dialog de maxim 20 de replici.


Oricare ar fi varianta aleasă, ideea principală e clară, pentru că a fost dată din temă: trebuie să descrieţi în ce fel se aseamănă primăvara cu copilăria, vara cu tinereţea, toamna cu vârsta adultă şi iarna cu bătrâneţea. Puteţi alege oricare dintre puii de mai jos pentru a "îmbrăca" această idee.


Pui de compunere 1 - mai altfel
Oamenii sunt fericiţi că zeii au făcut ca asemănarea dintre firul vieţii şi anotimpurile din natură să fie doar simbolică. Altfel, vă daţi seama? Dacă asemănarea era totală? Imaginaţi-vă şi descrieţi cum ar fi arătat copiii, tinerii, adulţii, bătrânii, daca s-ar fi schimbat aşa cum se schimbă natura sub influenţa anotimpurilor... Copiii cu bobocei de flori în loc de sprâncene, tineri acoperiţi de frunze şi radiând de soare, adulţi în culorile toamnei, bătrânei cu ţurţuri în barbă sau în vârfurile degetelor... etc.
Dialogul ar putea să fie între doi prieteni ai căror "anotimpuri" sunt puţin decalate, de exemplu un copil care devine tânăr mai devreme decât celălalt şi îi povesteşte cum e, ce simte când petalele florilor încep să cadă şi frunzele încep să crească mari...


Pui de compunere 2 - clasic
Dacă nu aveţi chef de artificii, descrieţi pur şi simplu asemănările dintre anotimpuri şi viaţă :) Începeţi prin a vă gândi la ce se întâmplă, ce înseamnă de fapt pentru natură fiecare anotimp. În principiu primăvara apare viaţa (muguri şi flori, gâze, păsări etc.), vara de dezvoltă şi mai mult, e plină de sevă şi de soare (frunze, lumină, totul creşte), toamna natura ajunge la maturitate şi începe să dea roadele creşterii din timpul verii (recolte...), începând totodată să se pregătească pentru venirea iernii (încep să cadă frunzele, animalele îşi pregătesc vizuine sau cuiburi...), iar iarna totul se linişteşte, totul e mult mai lent, natura stă cuminte sub pătura de zăpadă, aşteptând următoarea primăvară.
Desigur că voi va trebui să descrieţi toate acestea cu mult mai multe detalii, şi mai ales menţionând cu ce anume din viaţa oamenilor se aseamănă toate acestea.
Aş scrie toate astea ca o poveste pe care o mamă i-o spune copilului său atunci când acesta o întreabă "cum e viaţa", iar dialogul să fie inclus la final, când mama îşi termină povestea, iar copilul o întreabă ce se întâmplă după bătrâneţe...


Spor la scris!

Lumea în ochii unui copil

Sandra are nevoie de o compunere intitulată "lumea văzută în ochii unui copil". Eu m-aş juca cu acel "în", care poate fi înlocuit cu "prin" sau chiar "din" :) Puteţi să vă uitaţi si la puii de compuneri despre "o lume de vis" pentru a vă inspira.


Oricare ar fi puiul de compunere ales, începeţi prin a vă gândi cum vedeţi voi lumea:
- Ce vă place cel mai mult la ea? Locuri, peisaje, lucruri, obiceiuri, oameni, animale, plante...
- Ce nu vi se pare în regulă cu lumea? Războaie, poluare, rasism, violenţa între oameni...
- Vi se pare ceva de neînţeles şi aţi dori să găsiţi o explicaţie?

Scrieţi câteva astfel de idei pe o ciornă şi, gândindu-vă la adulţii cu care aţi mai stat de vorbă, încercaţi să identificaţi care sunt lucrurile pe care le vedeţi altfel decât ei.

Pornind de la această ciornă, alegeţi unul dintre puii de compuneri de mai jos şi formulaţi ideile pe curat în funcţie de versiunea aleasă.


Pui de compunere 1 - lumea prin ochii unui copil
Lumea e foarte agitată, se întâmplă o grămadă de evenimente îngrijorătoare. Nişte spiriduşi hotărăsc să ia măsuri şi se întâlnesc cu un grup de copii, aleşi pentru inocenţa lor, iar tu eşti desigur unul dintre aceşti copii. Spiriduşii vă dau câte o baghetă magică şi vă instructează ca, de fiecare dată când vedeţi un adult supărat sau trist, să spuneţi o formulă magică prin care să faceţi schimb de ochi, astfel încât ei să poată vedea lumea prin ochii unui copil, timp de o zi.
Folosind ideile de pe ciornă, descrieţi cum văd adulţii lumea în acea zi, ce uitaseră ei si redescoperă şi ce efect are această zi asupra lor [ce simt ei văzând lumea altfel? ce realizează? ce gândesc? se hotărăsc să schimbe ceva?].


Pui de compunere 2 - lumea în ochii unui copil
Odată la 51 de ani, planetele se aliniază în aşa fel încât se întâmplă un fenomen ciudat, care afectează anumite persoane... Dacă eşti un adult puţin trist, puţin copleşit de griji, puţin supărat şi te întâleşti cu un copil care se uită în ochii tăi, timpul se opreşte şi dintr-o dată vezi toată lumea în ochii acelui copil.
Folosind ideile de pe ciornă, descrieţi toate frumuseţile pe care le poate vedea astfel un adult, toate lucrurile neplăcute pe care de obicei încearcă să le uite, toate ciudăţeniile naturii umane... etc.
La fel ca la primul pui, scrieţi ce efect are acest moment asupra adultului respectiv [ce simte, ce gândeşte, ce descoperă, dacă se hotărăşte să schimbe ceva - ce anume...].


Pui de compunere 3 - lumea din ochii unui copil
Copiii văd lumea altfel decât adulţii. Pentru ei... [aici descrieţi pe curat ideile de pe ciornă]... Asta se întâmplă pentru că în ochii copiilor există o lume de care numai ei ştiu. În ochii lor locuiesc tot felul de făpturi [aici jucaţi-vă voi: zâne, spiriduşi, elfi, unicorni...] care le păstrează ochii curaţi, inocenţi şi puri. Pentru a face acest lucru, locuitorii lumii din ochii copiilor nu au decât o singură pretenţie: vor joacă şi veselie. De aceea, pe măsură ce copiii cresc şi încetează să se mai joace şi să se bucure de cele mai mici lucruri, făpturile fantastice încep să plece din ochii lor, astfel încât în cele din urmă, copiii încep să vadă lumea la fel ca adulţii, devenind la rândul lor adulţi.
Există din fericire câţiva copii care au reuşit să păstreze lumea din ochii lor intactă şi la 60 de ani, iar aceştia continuă să lupte pentru joacă şi veselie la orice vârstă :)


Spor la scris!

4/02/2008

Ţara mea

Mama unui tânăr în clasa a IV a are nevoie de idei pentru o compunere cu tema "ţara mea". Adultul din mine zâmbeşte amar după evenimentele de ieri, dar copilul din mine e mereu pe fază pentru un pui de compunere, sau doi :)


Pui de compunere 1 - ţara de zi cu zi
Porneşte de la viaţa ta de zi cu zi şi de la ce ştii tu personal şi direct despre ţara ta, din ce ai văzut şi ce ai citit, nu din ce ţi-au spus alţii. Ia o hârtie pentru ciornă şi scrie acolo tot ce-ţi trece prin minte, fără să te abţii sau să încerci să formulezi frumos, doar gânduri sau informaţii. De exemplu, eu aş scrie:
- mi-e greu să scriu despre ţara mea, pentru că am văzut prea puţin din ea
- are mulţi oameni atât de diferiţi încât uneori mi se pare că e compusă din mai multe ţări
- mă bucur că am şi munte şi mare în ţara mea
- în ţara mea ştiu că oriunde aş merge, vorbesc aceeaşi limbă cu cei cu care mă întâlnesc

Apoi, tot pe ciornă, dar un pic separat, scrie şi ce ţi s-a spus, sau ce ai auzit despre ţara ta şi scrie ce gândeşti tu personal despre aceste lucruri. La mine ar fi:
- aud des despre politică în ţara mea, dar nu înţeleg prea bine de ce se ceartă oamenii ăia între ei
- mi se spune că ţara mea e neîndreptăţită de alţii şi ma întreb cum de îi lăsăm
- aud că ţara mea e cea mai frumoasă şi abia aştept să vizitez toate celelalte ţări din lume ca să pot să zic şi eu cum mi se pare

ATENŢIE! Nu vă sfătuiesc să folosiţi linuţele scrise de mine mai sus, s-ar putea să supăraţi pe cineva... Am scris doar ca să vă faceţi o idee despre ce să scrieţi voi, dar vă sfătuiesc din suflet să scrieţi voi ce e adevărat pentru voi!

Dacă aţi făcut această ciornă, înseamnă că aveţi "materia primă", ideile de la care să porniţi. Luaţi foaia de curat şi începeţi să le puneţi în ordine, dând exemple, scriind şi ce simţiţi când vă gândiţi la toate aceste lucruri, sau ce vă doriţi pentru ţară sau pentru voi în ţara voastră.


Pui de compunere 2 - ţara mea, la propriu!
Dacă nu ştiţi să scrieţi despre ţara la care se aşteaptă profesorul, iar acesta are simţul umorului, inventaţi-vă propria ţară şi scrieţi despre ea. Puteţi să vă inspiraţi şi din puiul de compunere despre "o lume de vis" pentru a scrie despre "ţara voastră de vis", sau din cele ce urmează:
- Cum arată ţara voastră personală? E mare, mică, ce forme de relief, e curată, e populată?
- Cine locuieşte în această ţară? Pe lângă oameni, prieteni, familie (dacă e cazul), mai sunt şi animale? alte creaturi?
- Cum e vremea la tine în ţară? Sunt 4 anotimpuri, sau e tot timpul iarnă, sau vară, sau primăvară? Plouă, ninge, e soare, sunt curcubee, nori? Alte intemperii?
- Cine sau ce conduce ţara ta? E un preşedinte, un rege, o regină, un elf, un grup de oameni? Sunt luate în seamă şi părerile copiilor în conducerea ţării?
- Ce se face la tine în ţară? Există meserii obişnuite sau şi altele? Care?
- Cum e şcoala în ţara ta? Ce fac copiii din ţara ta? Se joacă, învaţă, fac şi altceva? Câte puţin din fiecare?
- Cum te plimbi prin ţara ta? Mijloace de transport obişnuite, cum ar fi trenul, maşina, avionul, sau mai sunt şi altele?
- S-a inventat ceva uimitor în ţara ta? Un leac la vreo boală? Un aparat?

Observaţie: puteţi răspunde la aceste întrebări şi cu răspunsuri "reale", legate de ţara voastră din realitate.


Pui de compunere 3 - ţara mea e un mister
Până la un moment dat, orice copil are mai multe întrebări decât răspunsuri despre ţara lui... Puteţi face o compunere în care să începeţi cu răspunsuri (ca la puiul de compunere 1, să vă întrebaţi ce ştiţi sigur despre ţara voastră), iar apoi să recunoaşteţi sincer (dacă e cazul) că ţara voastră e un mister, e ceva ce vă doriţi să descoperiţi şi să înţelegeţi. Astfel, restul de compunere să fie o serie de întrebări pe care vi le puneţi despre ţara voastră.

Cu puiul acesta de compunere, puteţi merge apoi la părinţi sau la profesori, care să înceapă să vă "împrumute" răspunsurile lor, până veţi reuşi şi voi să le găsiţi pe ale voastre :)


Spor la scris!

4/01/2008

Eu la 30 de ani

Sandra are nevoie de o compunere intitulată "eu la 30 de ani".

Bănuiesc că profesorii se aşteaptă la compuneri în ideea "vreau să fiu aviator" sau "la 30 de ani vreau să am un soţ şi 2 copii" sau "la 30 de ani vreau să fiu doctor". Dacă aveţi aşa ceva în minte, înseamnă că nu aveţi nevoie de ajutor, puteţi scrie despre ce ştiţi.

Mie la 13 ani mi-ar fi plăcut să-mi spună cineva că e ok să nu ştii "ce vrei să fii la 30 de ani" şi că e mult mai frumos să te gândeşti la "cine vei fi" sau la ce vrei să-ţi aducă viaţa... Aşa că puiul de compunere va fi un set de întrebări în această direcţie, care să o ajute pe Sandra şi pe oricine altcineva cu teme asemănătoare.


Pui de compunere
Gândeşte-te la ce-ţi place cel mai mult acum:
- despre tine
- despre prietenii tăi
- despre familie
- despre mici plăceri (vată de zahăr, plimbări în parc, curcubee...)
- despre ce faci (şcoală, joacă, altele...)
... toate astea le poţi avea şi la 30 de ani. Alegele pe cele mai importante pentru tine (sau chiar pe toate) şi închipuie-ţi cum vei face pentru a te asigura că le vei păstra şi la 30 de ani.

Gândeşte-te la ce simţi că îţi lipseşte acum:
- cunoaştere? ţi-ar plăcea să ştii mai multe despre ceva? despre lume, despre oameni, despre istorie, despre
- o abilitate, cum ar fi să înveţi să desenezi, să cânţi, să pictezi, să construieşti, să compui...?
- poate că ai mai puţini prieteni decât ţi-ai dori, sau poate că deşi ai mulţi prieteni, nu te simţi foarte apropiat/ă de niciunul şi ţi-ar plăcea o persoană mai "lângă tine"...?
... imaginează-ţi cum ar fi să le ai, sau ce vei face pentru a obţine ce-ţi lipseşte până la 30 de ani

Se spune că în viaţă e importantă călătoria, nu destinaţia... Gândeşte-te la tot ce ţi-ar plăcea să faci până la 30 de ani:
- să călătoreşti? unde?
- să cunoşti oameni? ce fel de oameni? în ce locuri, condiţii, ocazii?
- să organizezi lucruri?
- să ajuţi oameni? să-i îndrumi? să-i înveţi ceva?
- să înveţi o altă limbă? să înveţi să faci ceva?

Toate lucrurile pe care le vei face până atunci vor "construi" persoana care vei fi... Cum crezi că va fi acea persoană, după ce va fi făcut toate acele lucruri?
- fericită? veselă? bucuroasă?
- jucăuşă? creativă? serioasă? structurată?
- calmă? înţeleaptă? zbenguită?
- aşezată? cuminte? călătoare? mereu în mişcare?

Încearcă să pui cap la cap ce îţi place, ce ţi-ai dori, ce îţi închipui că ai face şi sigur vei avea o imagine despre tine la 30 de ani. Ţine minte că tu vei fi mereu autoarea acestei imagini, nu ţi-o poate dicta nimeni, şi o vei putea schimba oricând în funcţie de ce îşi doreşte sufleţelul tău! :)


Spor la scris!

Pădurea primăvara

Altă Bianca decât până acum are nevoie de idei pentru o compunere intitulată "descrierea pădurii primăvara". Am invitat-o să se uite prin compunerile despre primăvară sau cele despre păduri, şi profit de ocazie să vă amintesc tuturor că puteţi căuta compuneri folosind lista de categorii din dreapta paginii.

Cât despre compunerea Biancăi, eu m-aş juca cu cuvântul "pădure", încercând să-mi imaginez cum arată primăvara în păduri mai neobişnuite... Ce se întâmplă primăvara? Păi apar lucruri, înmuguresc, încep să crească. Astfel, puteţi porni de la ce elemente vă dau eu şi să vă imaginaţi cum trec ele prin primăvară :)


Pui de compunere 1 - pădurea iepuraşilor (că tot se apropie Paştele)
Puţină lume ştie că iepuraşii au pădurea lor, un loc unde se pot plimba liniştiţi, fără să-i deranjeze oameni sau alte prădătoare. În pădurea lor, morcovi de toate formele şi mărimile [ce forme? ce mărimi?] cresc în copaci şi abia aşteaptă să fie culeşi. Există arbuşti de ciocolată, din care anumiţi iepuraşi specializaţi culeg ciocolata pentru a o modela în tot soiul de figurine şi a le trimite copiilor. Prin iarba din pădure, dacă te uiţi cu atenţie primăvara, găseşti ouă colorate, desenate, în general vopsite. Undeva prin pădurea iepuraşilor creşte şi rafia din care ei fabrică coşuleţe cu care le aduc oamenilor ouă de Paşte.


Pui de compunere 2 - pădurea cu susul în jos
Undeva la capătul lumii există o pădure cu susul în jos. Când te plimbi prin ea, copacii şi alte plante [ce plante? cum arată?] sunt deasupra capului tău, iar tu calci pe nori de diverse forme şi culori [ce forme? ce culori?]. Ce e special la această pădure este că primăvara, pe lângă că înmuguresc şi înfloresc copacii, floricelele, arbuştii şi în general tot ce e sus, ca în orice pădure care se respectă, înfloreşte şi tot ce este jos. Astfel, covorul de nori şi cer albastru simte primăvara la fel ca restul pădurii... [e rândul tău să-ţi imaginezi şi să descrii cum arată norii înfloriţi, cum se schimbă tot "josul" pădurii odată cu venirea primăverii].


Pui de compunere 3 - pădurea monstruleţilor de sub pat
Orice copil mic a avut la un moment din viaţa sa un monstruleţ sub pat, care îl sâcâia noaptea şi nu-l lăsa să doarmă. Cine are memoria bună îşi aminteşte că primăvara monstruleţii parcă luau o pauză, dispăreau de sub pat, dar reveneau odată cu vara. Asta se întâmplă pentru că primăvara, monstruleţii au treabă în pădurea lor... [mai departe închipuie-ţi tu cum arată pădurea aia şi ce e atât de important de făcut acolo pentru monstruleţi primăvara...].


Alte păduri
- pădurea desenelor animate
- pădurea personajelor de basm
- pădurea spânzutaţilor
- pădurea de tehnologie
- pădurea lui Moş Crăciun
- pădurea lui Moş Ene
- pădurea norilor
- pădurea Iubirii


Spor la scris!