Joc tip conflict

Via request pe mail.

Katy a formulat o cerere mai neobişnuită... are de făcut o compunere despre un "joc tip conflict, fie între doi copii care se joacă, fie între sentimente"... am impresia că nici ei nu-i e prea clar ce i se cere :)

Dacă mă întrebaţi pe mine, conflictul e un nonsens... dar pentru cei cărora încă li se mai întâmplă, poate fi definit ca o confruntare între puncte de vedere foarte diferite în care par a nu se putea întâlni sub nicio formă. Cu cât cei implicaţi sunt mai căpoşi, cu atât au mai puţine şanse de a ajunge la o înţelegere...

Astăzi nu mă simt nostimă, ci un pic moralist-filozofică, aşa că puii de compunere vor fi pe măsura dispoziţiei mele. Katy, să ştii că puiul numărul 2 nu respectă cu precizie tema, pentru că oricât aş încerca, la ora asta mi-e greu să pun "joc" şi "conflict" în aceeaşi oală de două ori :)

Pui de compunere 1 - între două sentimente
- a fost o dată ca niciodată un om neobişnuit
- arăta ca toată lumea, la prima vedere nu avea nimic special, în afara faptului că era foarte retras şi rar ieşea din casă sau stătea de vorbă cu cineva
- [aici poţi să povesteşti cum ai ajuns tu să cunoşti omul ăsta şi să stai de vorbă cu el ca să-i aflii povestea... sau poţi să continui compunerea cu vocea unui narator impersonal :)]
- secretul acestui om era că sentimentele lui erau însufleţite şi puse pe şotii
- inventaseră un joc al conflictelor: când îi era omului lumea mai dragă, câte două sentimente ieşeau din rând ca pionii la şah şi începeau să se certe
- "îmi place" se certa cu "nu pot să o sufăr", "sunt trist" se certa cu "sunt vesel", "îl iubesc" se certa cu "îl urăsc"... şi aşa mai departe [la fiecare pereche, închipuie-ţi cum ar reacţiona, ce ar face sau ce ar spune un om care trăieşte cu amândouă sentimentele respective odată]
- într-o bună zi omul şi-a dat seama că nu poate avea o viaţă normală şi a plecat să bântuie lumea [încheie imaginându-ţi un personaj fantastic cu care s-a întâlnit şi felul în care acesta a reuşit să facă sentimentele omului să renunţe la jocul lor răutăcios]

Pui de compunere 2 - conflict între doi copii
- au fost o dată ca niciodată, un copil roz şi unul verde
- pentru că erau roz şi respectiv verde din cap până în picioare aveau şi ochii coloraţi
- asta însemna că tot ceea ce vedeau în jurul lor era de aceeaşi culoare ca ei
- aşadar copilul roz credea că prietenul lui e la fel ca el, tot roz, iar cel verde credea că prietenul lui e tot verde, ca şi el
- pentru că erau convinşi că îşi seamănă atât de bine erau cei mai buni prieteni din lume, total de nedespărţit
- totul o lua razna când în discuţiile lor venea vorba de culori
- cel roz îi cerea celui verde o jucărie roz, iar acesta nu îi dădea nimic, pentru că în ochii lui, toate jucăriile erau verzi
- cel roz se supăra şi îl acuza că e leneş, sau încăpăţânat
- cel verde se simţea nedreptăţit şi înteţea cearta, crezând că prietenul lui a înnebunit
- cel roz se înfuria, crezând ca cel verde vrea doar să-l supere şi continua conflictul cu tot felul de insulte
- conflictul se termina abia atunci când amândoi copiii deveneau roşii de furie şi plecau fiecare la casa lui
- prietenia lor era însă mai puternică decât culorile, aşa că nu puteau sta prea mult despărţiţi, dar de fiecare dată joaca lor se termina prin acelaşi conflict "colorat"
[mai departe închipuie-ţi tu cum decurge întâlnirea celor doi cu un copil de altă culoare, care înţelege de unde li se trag neînţelegerile; scrie cum reuşeşte el să îi ajute să nu se mai certe...]


Spor la scris!