Cartea, cel mai bun prieten

Via request pe mail.

Bine v-am regăsit! A început şcoala, încerc şi eu să mă mobilizez şi să încep din nou cu puii de compunere. Fără să mai amân, îi răspund Ancuţei care are nevoie de un pui de compunere pe tema "cartea, cel mai bun prieten". Avea de ales între tema asta şi "cartea, obiect cultural", dar prima variantă mi s-a părut mai nostimă.

Pui de compunere
- povesteşte cum ai primit de ziua ta de la o mătuşă ciudată o carte veche şi prăfuită
- nu te-a atras de loc să o citeşti pentru că aveai multe alte cărţi cu poze
- într-o zi stăteai supărată în cameră pentru că părinţii tăi îţi promiseseră că mergeţi într-un parc de distracţii, dar având treabă nu au mai putut să te ducă
- ai auzit un foşnet venind dinspre carte şi, apropiându-te, ţi-ai dat seama că îţi şoptea să o deschizi
- ai deschis-o şi ai găsit spre marea ta uimire o poveste minunată despre cel mai frumos parc de distracţii din lume [aici poţi să-l descrii tu, aşa cum ţi-ar plăcea să fie]

... pe acelaşi model, mai povesteşte o situaţie sau două în care tu erai necăjită, tristă sau nedumerită şi cartea ţi s-a deschis la o poveste care te-a înveselit (cu detalii despre poveste, desigur!)

Încheierea este bineînţeles că acea carte a devenit cea mai bună prietenă şi că şi atunci când nu avea ea o poveste care sa te ajute, ştia să te îndrume la alte cărţi... sau ceva de genul ăsta.


Din păcate nu am timp decât de un pui de compunere, sper să ţi se potrivească şi să scrii compunerea cu plăcere!

Spor la scris!