Călător în lumea cuvintelor

Thalia are nevoie de idei pentru o compunere narativă cu titlul "călător în lumea cuvintelor", care să conţină ceva despre puterea cuvântului asupra persoanelor şi asupra personajului narator (ea).

Oricare ar fi puiul de compunere pe care îl alegeţi, va trebui să începeţi prin a descrie lumea cuvintelor. Pentru asta, vă recomand să citiţi post-urile despre "lumea şi sufletul poeziei", "o lume de vis" şi "călător prin pădurea de gânduri".


Pui de compunere 1
Lumea cuvintelor nu este accesibilă oricui. Ca să ţi se dea voie să ajungi acolo trebuie să înveţi foarte multe despre cuvinte, să ştii cât mai multe cuvinte şi înţelesul lor exact. Cuvintele sunt foarte puternice şi au o putere specială: simt atunci când oamenii nu le cunosc şi nu le respectă, iar atunci când simt asta, puterea lor se dublează şi pot dărâma un vizitator nepoftit în doi timpi şi trei mişcări.
Imaginează-ţi un personaj arogant, care a pătruns în lumea cuvintelor fără permisiune şi ce a păţit acolo. Cu ce cuvinte s-a certat? Ce cuvânt l-a doborât şi l-a trimis înapoi acasă?
Nu uita să descrii cum ai aflat tu această poveste şi în ce fel te-a impresionat, marcat, influenţat.


Pui de compunere 2
A fost odată ca niciodată o fetiţă care tocmai învăţase să citească. Atunci când a reuşit să citească prima ei propoziţie cap-coadă, s-a trezit brusc într-o lume nouă, de care nu mai auzise [adică lumea cuvintelor, aici vine descrierea ei].
Povesteşte cum s-a plimbat ea pe acolo, cu ce cuvinte s-a întâlnit şi ce i-a spus fiecare: ce înseamnă, în ce texte îl găseşte şi ce putere poate avea asupra oamenilor. De exemplu:
- zglobiu: înseamnă vioi, sprinten, zburdalnic sau cu un ritm vioi, săltăreţ. Îl găseşti în texte vesele, în poveşti sau în descrierile copiilor. Poate face un om să zâmbească, sau chiar să chicotească.
- sumbru: înseamnă întunecat, posomorât, întunecos. Îl găseşti în texte despre case părăsite, furtuni sau personaje negative. Poate face un om să se întristeze, să îl treacă fiori sau chiar să se sperie...
- etc.
[pentru varianta asta, foloseşte cu încredere www.dexonline.ro, te va ajuta să găseşti definiţii şi cuvinte la care nu te-ai fi gândit]


Spor la scris!

Zonă de munte

Georgiana are nevoie de idei pentru o compunere care să "descrie o zonă de munte".


Pui de compunere 1 - clasic
Iată câteva întrebări care să te ajute să scrii o compunere relativ clasică despre o zonă de munte:
- Cum ajungi în zona pe care vrei să o descrii? Cu maşina pe şosea? Cu trenul? Pe jos? Prin văi, păduri, dealuri? Pe drumuri largi asfaltate? Pe cărărui mici şi întortocheate?
- Cum ştii că ai ajuns în zona de munte? Ce forme de relief începi să vezi? Cum arată munţii? Înzăpeziţi? Cu păduri? Cu iarbă? Cu pietre şi stânci?
- Cum se simte aerul? Mai rece? Mai curat? Cum te simţi când inspiri adânc aerul de munte?
- Cum arată cerul? Sunt nori? E soare? Parcă cerul e mai albastru decât la oraş?
- Ce fel de vegetaţie vezi? Iarbă? Tufişuri? Brazi? Altfel de pomi/copaci? Descrie culori, nuanţe, texturi...
- Vezi şi vreun fel de apă? Un lac mic de munte? Un pârâu? Un izvor? Descrie culori, imagini, sunete.... Sunt şi peşti în apa aia? Cum arată? Ce fac?
- Ce fel de animale vezi? Păsări? Capre? Oi? O vulpe? Veveriţe? Ce fac? Mănâncă? Se joacă? Se fugăresc? Toate la un loc?
- Descrie cum te simţi tu în faţa acestui peisaj? Mică şi copleşită de frumuseţea şi forţa naturii? În armonie cu tot ce te înconjoară? Simţi că dacă mai tragi o dată adânc aer în piept ai putea să-ţi iei zborul?
- Ce-ţi place ţie cel mai mult şi mai mult la zonele de munte?


Pui de compunere 2 - mai altfel :)
Folosind din întrebările de mai sus, descrie o zonă de munte:
- subacvatică, unde trăiesc peşti şi sirene
- de pe Marte - unde totul e roşu, cerul e negru plin de stele... poţi să o descrii aşa cum ştii tu că arată (dacă n-ai nicio idee, caută nişte poze cu Marte pe net) sau să inventezi marţieni, vegetaţie marţiană... etc.
- un munte ascuns în dulapul fermecat al bunicii tale (şi aici poţi să imaginezi absolut orice vrei... zâne, pitici, balauri cu 4 capete...)
- muntele de aur al unui dragon binevoitor (care poate să aibă şi nestemate, şi pitici care servesc dragonul...)


Spor la scris!

Fereastra

Iulia are nevoie de o compunere cu peisaje, intitulată "Fereastra".


Pui de compunere 1
O fereastră care s-a plimbat prin toată lumea şi a văzut mări, oceane, păduri, şi câte şi mai câte. La un moment dat a obosit şi s-a stabilit la geamul unui apartament de oraş de unde poate vedea fel şi fel de oameni. Într-o zi, o fetiţă / un băieţel (tu) şi-a dat seama că fereastra de la camera sa nu este una obişnuită şi a întrebat-o cum o cheamă. Fereastra s-a bucurat enorm că cineva vorbeşte cu ea, şi-a spus numele şi a început să-şi povestească viaţa plimbăreaţă, şi uite aşa ai ajuns tu să scrii compunerea asta.

[pentru că ţi s-a cerut o compunere cu peisaje, încearcă să insişti mai mult pe detaliile peisajelor pe care le-a admirat fereastra în plimbările ei]


Pui de compunere 2
Părinţii tăi ai vrut să schimbe geamurile în casă, să pună termopane. Domnul care a executat lucrarea era bizar, nu prea arăta ca un meşter obişnuit. După ce a terminat treaba în camera ta, te-a avertizat că ţie ţi-a pus o fereastră specială. Ţi-a arătat un buton mic într-un colţ şi ţi-a zis să-l apeşi când vei fi singur / singură în cameră.
Zis şi făcut. Ai apăsat butonul şi ce să vezi, peisajul obişnuit din fereastră a început să se schimbe. Domnul acela ţi-a pus o fereastră fermecată, care îţi arată orice loc vrei tu să vizitezi... De aici descrie câte peisaje vrei tu :)


Spor la scris!

Frumuseţea fără înţelepciune e ca o floare fără miros

Tot Olivia mai are nevoie de idei pentru o compunere cu tema "frumuseţea fără înţelepciune este ca o floare fără miros".


Pui de compunere
Povesteşte că ai văzut într-o zi de la depărtare o fată foarte frumoasă şi că ţi-ai dorit să o cunoşti mai bine. O admirai de la distanţă, începusei să încerci să te îmbraci ca ea, sau să-ţi aranjezi părul ca ea, pentru că ţi se părea extraordinar de frumoasă şi îţi doreai să-i semeni. După un timp ai reuşit să te apropii mai mult de ea şi ai descoperit că nu stă prea bine cu personalitatea (dă câteva exemple de acţiuni ale ei care dovedeau lipsă de înţelepciune - fumează, vorbeşte urât cu oameni care ţin la ea, nu-şi face temele la timp... etc.). Ai fost foarte dezamăgită şi te-ai îndepărtat de ea. Întâmplarea ţi-a amintit de o floare superbă pe care ai văzut-o într-un magazin şi de cât de dezamăgită ai fost când te-ai apropiat de ea s-o miroşi şi ai descoperit că era de plastic. Aşa ai tras tu concluzia că "frumuseţea fără înţelepciune e ca o floare fără miros".


Spor la scris!

Nu contează cât ai, ci cu cine împarţi

Olivia are nevoie de un pui de compunere pe tema "nu contează cât ai, ci cu cine împarţi".


Pui de compunere 1
Păi bineînţeles că pentru tine nu a contat niciodată cât ai avut, ci cu cine ai împărţit. La un moment dat ai cunoscut un spiriduş. Atunci când v-aţi întâlnit el era trist şi tu ai fost drăguţă şi i-ai oferit îngheţata ta. Pentru generozitatea ta, spiriduşul a prins drag de tine şi te-a însoţit peste tot. Spiriduşul acela are o frunză fermecată de trifoi cu patru foi care dublează orice atinge, aşa că de fiecare dată când împărţeai ceva cu el, ţie ţi se dubla ce rămânea, aşa că era ca şi cum n-ai fi împărţit cu nimeni.
Nu uita să descrii la un moment dat cum arată spiriduşul şi ce ai împărţit cu el de când vă cunoaşteţi.


Pui de compunere 2
Povesteşte cum ai descoperit că orice mâncare sau desert are un gust de o mie de ori mai bun când îl împarţi cu cineva. Ai observat că până şi atunci când îţi mai rămâne o singură pătrăţică de ciocolată, sau două înghiţituri dintr-un sendviş, dacă le împarţi cu un prieten sau un frate / o soră gustul îmbucăturii tău e atât de fantastic, încât simţi că pluteşti...


Spor la scris!

Vine primăvara

Bianca are nevoie de idei pentru o compunere cu titlul "vine primăvara". care să conţină 10 pronume personale la persoana I, plural şi singular (adică "eu" şi "noi" :P).


Pui de compunere 1 - unde vine primăvara?
Imaginează-ţi cum ar arăta primăvara dacă ar fi ceva material... ca o fetiţă? ca un norişor? ca un vârtej de petale? ca o libelulă? etc...
Primăvara poate veni cu 'mine' sau cu 'noi' cam oriunde: acasă, la şcoală, la mare, la munte, la teatru, la cumpărături, în tabără, la pescuit, la cules de cireşe, la masă... Alege unul sau mai multe locuri unde îţi place ţie să mergi, şi povesteşte cum vine primăvara cu tine şi cu prietenii sau familia ta. Vine că o chemi tu sau vine de capul ei? Ce faceţi acolo? În ce fel faptul că primăvara e cu tine/voi face momentul mai special?
Unde ai vrea să vină primăvara cu tine/voi dar încă nu a venit? De ce nu a venit şi acolo până acum? Ce vei/veţi face pentru a o convinge să vină?


Pui de compunere 2 - de ce vine primăvara?
Puţină lume ştie că dacă nu ai fi tu şi încă trei prieteni de-ai tăi, nimeni din lume nu ar şti ce înseamnă primăvară. Voi sunteţi singurii care aţi moştenit din generaţie în generaţie ritualul străvechi ce aduce primăvara. În fiecare an, voi vă adunaţi şi faceţi o serie de lucruri care anunţă primăvara că e momentul să vină. Imaginează-ţi cum arată acest ritual, ce trebuie să faceţi sau spuneţi pentru a aduce primăvara.


Pui de compunere 3 - cum vine primăvara?
Povesteşte cum într-o noapte ai visat că tu şi cei mai buni prieteni ai tăi vă trezeaţi împreună în cer şi vă întâlneaţi cu primăvara. Staţi de vorba cu ea şi la un moment dat o întrebaţi cum face ea să vină pe pământ... Imaginează-ţi ce vi-ar răspunde şi ce aţi mai întreba-o voi ca să înţelegeţi mai bine. Poate că vine pe primul curcubeu, sau într-un autobuz special cu care circulă numai anotimpurile. Poate că se aruncă pur şi simplu pe un tobogan făcut din nori, sau poate că spune o formulă magică şi ajunge direct la destinaţie... etc.


Spor la scris!

Casa părintească

Adriana are nevoie de ajutor cu o compunere pe tema "casa părintească".


Pui de compunere - casa ta părintească
Fă o descriere a casei ajutându-te de următoarele întrebări:
- unde se află?
- cum arată împrejurimile?
- cum ajungi la casă?
- cum arată casa pe dinafară?
- dar înăuntru? câte camere sunt? dă câteva detalii despre fiecare cameră
- ce-ţi place cel mai mult la casa ta părintească? dar cel mai puţin?
- care sunt cele mai puternice amintiri pe care le ai despre / în / cu acea casă?

Pui de compunere - casa părintească a...
Alege un personaj dintr-o poveste cunoscută şi descrie casa lui părintească... Folosind întrebările de mai sus, imaginează-ţi cum ar arăta casa părintească a:
- Scufiţei Roşii
- Lupului
- lui Peter Pan
- Caprei cu trei iezi
- Micii Sirene
- Zmeului


Spor la scris!

Suflet de copil, indiferent de vârstă

Cristina are nevoie de idei pentru o compunere axată în jurul ideii că "indiferent de vârstă, un om îşi poate păstra sufletul de copil".


Pui de compunere 1
Fiecare dintre noi trăieşte mai mult sau mai puţine dezamăgiri. La un moment dat, o dezamăgire este atât de mare şi de dureroasă, încât din copii ne transformăm în adulţi. Ceea ce puţină lume ştie, este că în acel moment de schimbare, sufletul de copil se transformă într-un mic cristal roz, care se face mic într-un colţ pentru a lăsa loc fortăreţei care este sufletul adultului. Asta este o veste foarte bună, pentru că înseamnă că indiferent de vârstă, indiferent de cât de complicate sunt mintea şi sufletul adultului, sufletul de copil rămâne mereu prezent în noi.

Imaginaţi-vă acum ce ar trebui să facă adulţii pentru a reintra în contact, pentru a-şi regăsi sufletele de copii... Ce ar avea de câştigat dacă ar face asta? Cum ar arăta lumea dacă fiecare adult ar şti să-şi folosească şi sufletul de copil?


Pui de compunere 2
Gândiţi-vă la o perioadă, necunoscută de istoricii zilelor noastre, în care odată ce deveneai adult, ţi se lua (de către cine?) sufletul de copil (care unde era dus?). Zeii s-au lămurit că oamenilor nu le e bine aşa (de ce? ce se întâmpla?) şi au hotărât ca oamenii, indiferent de vârstă, să-şi poată păstra sufletul de copil (ce s-a schimbat în bine de atunci? au fost şi schimbări în rău, dar care au meritat?)


Spor la scris!

Pământul se priveşte în oglinda cerului

Andreea are de scris o compunere cu titlul "pământul se priveşte în oglinda cerului". Din lipsă de timp şi urgenţa transmisă de mail, puii de compuneri vor fi succinţi...


Pui de compunere 1 - Narcis
Pământul se priveşte în oglinda cerului şi se îndrăgosteşte de propria imagine (aici trebuie să descrieţi în detaliu când şi cum s-a văzut prima dată, ce vede, ce îi place atât de tare... etc.). Este atât de îndrăgostit de imaginea sa încât încearcă sa se apropie de ea şi, fără să-şi dea seama ce face, trece de cer. Se plimbă şi în ziua de azi prin galaxie, încercând din răsputeri să se regăsească...

Pui de compunere 2 - Albă ca Zăpada
Pământul se priveşte în oglinda cerului şi o întreabă "cine e cel mai frumos pământ din lume?". Oglinda cerului nu a mai văzut niciodată alt pământ, aşa că îi răspunde "tu, tu eşti cel mai frumos pământ din lume". Într-o bună zi, de cealaltă parte a oglinzii trece o navă spaţială mare, sclipitoare şi rotundă. Oglinda (căci da, are două feţe) este convinsă că nava spaţială este tot pământ. Când Pământul "nostru" o întreabă "cine e cel mai frumos pământ din lume?" ea îi răspunde "eşti foarte frumos, dar dincolo de mine e un pământ mai frumos ca tine"... Imaginaţi-vă ce se poate întâmpla în continuare şi cum se poate încheia această poveste.

Pui de compunere 3 - Adolescentul nesigur
Pământul se priveşte în oglinda cerului şi nu prea îi place ce vede... e cam grăsun, are câteva cratere care nu arată tocmai bine, oceanele alea parcă sunt prea vălurite, iar pădurea Amazoniană i se pare mult prea mare. În fiecare zi când răsare soarele şi se luminează oglinda cerului, Pământul mai găseşte un motiv pentru care să nu fie mulţumit cu sine... Imaginaţi-vă ce se poate întâmpla astfel încât Pământul să-şi dea seama cât de frumos e şi să înceapă să se privească cu plăcere în oglinda cerului (poate că îi spune ceva un om, un animal, un îngeraş, poate că într-o noapte luna luminează oglinda în aşa fel încât Pământul începe să-şi vadă şi părţile frumoase... etc.)

Pui de compunere 4 - Nostalgicul
Pământul se priveşte în oglinda cerului şi îşi aminteşte: vremuri de demult, când nu existau animale şi relieful era cu totul altul, când poluarea nu exista, când oamenii nu îi ştirbiseră pădurile şi gheţarii, când era acoperit doar de lucruri care creşteau în mod natural din el, nu erau înfipte cu forţa de civilizaţie... Imaginaţi-vă ce părere ar avea acest Pământ despre cum arată el acum şi ce i se întâmplă, ce gânduri ar avea despre viitorul care îl aşteaptă... etc.


Spor la scris!

Lumea şi sufletul poeziei

Cristina are nevoie de un pui de compunere pe tema "lumea şi sufletul poeziei". Nimic mai simplu... câteva întrebări care să vă ajute să inventaţi lumea, alte câteva pentru a descrie sufletul, încă câteva pentru a povesti ce face sufletul în lume şi gata, un pui de compunere! :)


Pui de compunere 1

1. Lumea poeziei
- Fiecare poezie are o lume a ei? Fiecare autor creează o lume pentru poeziile sale? Sau există o lume în care trăiesc toate poeziile?
- Unde se află această lume? În rafturile bibliotecilor? În paralel cu lumea noastră? Pe mare? În cer? În umbra pădurilor?
- Oamenii pot ajunge acolo? Cum? Citind? Memorând poeziile? Doar dorindu-şi să ajungă acolo? Cum se desfăşoară călătoria acolo? În zbor, închizând ochii doar o clipită, deschizând o carte?
- Cum arată lumea asta? Ce vezi când te plimbi prin ea? Ce auzi? Ce miroşi? Ce simţi? Ce sentimente te cuprind?
- Cum arată poeziile la ele în lume? Ca nişte pagini care se plimbă de colo în colo? Norişori de cuvinte? Imagini care arată despre ce e poezia?
- Cum se nasc poeziile? Apar pur şi simplu şi după aceea îşi aleg un autor? Sau se materializează pe măsură ce autorii le compun?
- Ce fac ele acolo? Cum îşi ocupă timpul? Cum interacţionează unele cu altele - stau de vorbă, dansează, fac schimb de cuvinte? Dar cu oamenii cum se întâlnesc? Ce fac cu ei?

2. Sufletul poeziei
Pornind de la premiza că fiecare poezie are un suflet...
- Unde se află sufletul unei poezii? Într-un cuvânt? În mijlocul ei? În titlu? Şi pornind de la descrierea fizică a poeziilor, unde se află exact sufletul lor?
- Cum apare acest suflet? Poate că undeva există o muză care are o grădină cu suflete de poezii, pe care le presară în visele scriitorilor, iar aceştia scriu poeziile pornind de la sufletul pe care l-au primit. Poate că sufletul e ca o luminiţă, prima scânteie mică-mică apare atunci când un autor pune prima data pana pe hârtie şi luminiţa creşte-creşte pe măsură ce poezia este scrisă.
- Cum arată sufletul? Frumos, delicat, gingaş, colorat, mic, mare? Ce formă are? Culori? Mirosuri? Sunete?
- Ce se întâmplă atunci când un om întâlneşte sufletul unei poezii? Ce simte omul? Ce gândeşte? Ce sentimente are? Bucurie, copleşire, fericire, dragoste? Sau depinde de poezii? În ce fel?

Dacă mai vreţi să adaugaţi ceva în încheiere, puteţi povesti cum de aţi ajuns să ştiţi toate aceste lucruri despre lumea şi sufletul poeziei... Aţi fost în vizită? Cum aţi ajuns prima dată acolo? Dacă o poezie v-a luat de mână şi v-a arătat lumea ei, despre ce poezie era vorba? Cum veţi face să vă mai întoarceţi acolo?


Pui de compunere 2
Tema "lumea şi sufletul poeziei" mai poate fi interpretată şi altfel... Poate fi vorba despre Poezia cu P mare, adică genul literar, care cuprinde toate poeziile individuale. În acest caz, Poezia are lumea ei, în care poate uneori se mai întâlneşte cu Proza sau cu Istoria... Se aplică aceleaşi întrebări de mai sus despre cum arată acea lume, adăugând în plus care este locul şi rolul poeziilor individuale în acea lume. În cazul acesta, Poezia are un singur suflet, iar voi trebuie să vă imaginaţi cum se leagă acest Suflet de fiecare poezie în parte şi cum îl întâlnesc oamenii. Apoi răspundeţi la cam aceleaşi întrebări legate de suflet de mai sus. Încheierea poate fi de asemenea asemănătoare cu cea de la primul pui de compunere.


Spor la scris!

Scrisoare către un extraterestru

Luminiţa are nevoie de un pui de compunere intitulată "scrisoare către un extraterestru". Scrisoarea trebuie să fie scrisă pe un ton cald, ca adresată unui prieten.


Pui de compunere

1. Cu ce ocazie îi scrii unui extraterestru?
Cum de ai ajuns să-i scrii? V-aţi cunoscut? Te-a găsit el pe tine? Cum? Unde?

Te întrebi asta, pentru că la începutul scrisorii ar fi bine să menţionezi de ce îi scrii... I-ai promis că îi vei da informaţii? Vrei să adaugi ceva la ce aţi vorbit deja? Ai uitat să-i spui ceva atunci când v-aţi întâlnit? Vrei să-l întrebi tu ceva? E ceva din ce ţi-a spus neclar, şi ai vrea să-ţi mai explice o dată?

2. Cuprinsul
Acesta va depinde mult de cum răspunzi la întrebarea de mai sus... Iată câteva exemple:
- vrei să-i povesteşti ceva: o întâmplare din copilăria ta, ceva despre istoria Pământului sau a oamenilor, ceva despre anotimpuri, despre plante, despre animale, despre sentimente, despre şcoală...
- vrei să-ţi spună el ceva: gândeşte-te la tot ce ai vrea să aflii despre o lume extraterestră - cum arată, cum e organizată, cum sunt locuitorii, cu ce se ocupă ei, cum se distrează, cum muncesc, cum învaţă - şi formulează întrebările către extraterestru.
- vrei să-ţi mai explice ceva: pentru asta imaginează-ţi ce ţi-ar fi putut spune deja extraterestrul (că pe planeta lui e soare tot timpul, că munţii cresc în jos, că locuitorii au 4 picioare, că paturile lor sunt lipite de pereţi... etc.) şi gândeşte-te la ce ai vrea să ştii în plus (cum dorm ei dacă e soare tot timpul, cum skiază dacă munţii sunt cu vârful în jos, câte picioare au scaunele dacă ei au 4 picioare? cum fac să se suie în pat?...

3. Încheierea
Cum rămâne? Îţi mai scrie el? Vrei să mai ştii ceva? Îi mai scrii tu? Îi propui un loc pentru următoarea întâlnire? Îi promiţi că îţi vei întreba părinţii dacă are voie să vină în vizită la primăvară, împreună cu cei 14 fraţi ai lui?


Spor la scris!

O căpşunică cu pistrui

Cineva trebuie să scrie o compunere pe următoarea temă: "scrisoare cu o întâmplare despre un cerc, care să înveselească o căpşunică cu pistrui, supărată că are pistrui". Înainte de a scrie puiul de compunere, vreau să felicit profesoara sau profesorul care a dat această temă... aşa da! :)

Şi acest pui de compunere va fi un set de întrebări care să vă ajute să vă gândiţi înainte de a începe să scrieţi. Puteţi nota câteva idei pe o ciornă şi după ce răspundeţi la toate întrebările vă puteţi apuca de compunerea propriu-zisă.


Pui de compunere

1. De ce e supărată căpşunica pistruiată?
Încă nu şi-a dat seama că şi celelalte căpşuni au pistrui la fel ca ea? Nu ştie că punctele de pe obrajii ei nu sunt pistrui, ci sâmburi care o vor ajuta să crească la rândul ei alte căpşunele? Poate are nişte pistrui speciali (cum?), diferiţi de ale celorlalte căpşuni? A văzut poze în reviste cu căpşuni fără pistrui şi crede că nu va fi niciodată atrăgătoare cu pistruii ei?

2. Cum ai cunoscut căpşunica pistruiată sau cum ai auzit de ea?
Ca să scrii o scrisoare cuiva, trebuie întâi să ştii de acel cineva... Ai cunoscut căpşuna cu pistrui personal? Cum, în ce condiţii? Poate ai auzit de ea de la altcineva? De la cine? Sau ai citit despre ea într-o carte, revistă, pe internet?

3. Ce te-a determinat să-i scrii?
Dorinţa de a o ajuta? Există o miză mai mare - de exemplu, dacă ea rămâne supărată se va întâmpla ceva neplăcut sau rău?

4. Întâmplarea cu cercul...
Porniţi de la problema care o macină pe căpşuna cu pistrui şi imaginaţi-vă povestea cu cercul astfel încât să o faceţi să se simtă mai bine...

De exemplu, dacă ea e tristă pentru că încă nu ştie că suratele ei sunt pistruiate ca şi ea, puteţi inventa povestea unui cerc care fusese desenat pe o foaie cu pătrate şi care era foarte trist că e rotund, crezând că va fi şters de pe lume pentru că era diferit. Într-o bună zi, când îi era supărarea mai mare, a apărut din senin alt cerc pe foaie, la fel de rotund ca şi el. Amândouă cercurile s-au bucurat foarte tare, s-au împrietenit şi râd de supărarea primului cerc.

Sau, dacă tristeţea căpşunii vine din faptul că a vâzut căpşuni fără pistrui în reviste, puteţi povesti despre un cerc desenat de mână care a pornit la plimbare printr-o carte. Cercul a fost foarte supărat, pentru că cercurile din carte erau mult mai fine, unele colorate, toate perfecte, iar el era desenat de o mână tremurată de copil. S-a întors abătut pe foaia copilului, hotărât să nu-şi mai arate raza niciodată. A doua zi însă, copilul a luat 10 la şcoală pentru acel desen, iar cercul s-a înveselit dându-şi seama că e mult mai important să fie el mândru de el decât să arate ca cercurile colorate din cărţi...

Şi aşa mai departe :)

5. Morala pentru căpşunica pistruiată
După ce i-aţi povestit despre cercul cu pricina, explicaţi-i căpşunicii de ce nu trebuie nici ea să mai fie supărată că are pistrui - adică trageţi paralela între povestea cu cercul şi ce trăieşte căpşunica.


Spor la scris!

O întâmplare neobişnuită

S-a cerut pe mail o compunere despre "o întâmplare neobişnuită în pădurea de lângă casa bunicilor".

Pentru început, exerciţiu de imaginaţie pentru cei ai căror bunici nu stau într-o casă lângă o pădure: dacă bunicii voştri ar sta într-o astfel de casă, cum ar arăta? cât de aproape ar fi de pădure? cum ar arăta şi pădurea cu pricina? mare? mică? prietenoasă? înfricoşătoare?

Buuuuun... acum că am stabilit decorul, să vedem întâmplarea...


Pui de compunere 1 - ca'n poveşti
Alegeţi o poveste care conţine o casă şi o pădure şi imaginaţi-vă că de fapt voi aţi participat la povestea respectivă. Adică voi a trebuit să duceţi coşul cu merinde prin pădure la bunici, întâlnindu-vă pe parcurs cu un lup care a încercat să vă mănânce. Sau voi aţi fugit din casa bunicilor, prin pădure şi aţi ajuns la o casă din turtă dulce unde o vrăjitoare a încercat să vă mănânce. Sau voi aţi pornit de la casa bunicilor prin pădure şi aţi ajuns la un castel înfăşurat în iederă, unde toţi curtenii, şi oameni şi animale dormeau buştean, pradă unei vrăji...

Practic luaţi o poveste consacrată şi vă scrieţi pe voi în ea :)


Pui de compunere 2 - fără limite
Porniţi de la scurte descrieri ale casei bunicilor şi pădurii şi mergeţi la plimbare... Pentru varianta asta, vă invit să citiţi articolul despre "o întâmplare din vacanţa de iarnă" - acolo veţi găsi un set de întrebări şi sfaturi despre cum să scrieţi întâmplări, trebuie doar să le adaptaţi un pic ca să se potrivească cu pădurea şi bunicii, pentru că ideile de acolo se referă mai mult la vacanţe de iarnă.


Spor la scris!

Un personaj dintr-o poveste

Cât îmi plac temele astea deschise care îţi lasă loc de desfăşurare... La cerinţa de compunere despre "un personaj dintr-o poveste" posibilităţile sunt nenumărate, la fel ca poveştile şi personajele.

Aveţi cel puţin trei variante:


Pui de compunere 1 - descrierea unui personaj existent
Alegeţi personajul vostru preferat din povestea voastră preferată şi descrieţi-l. Puteţi să folosiţi sfaturile de la puii de compuneri pentru tema "animalul preferat".


Pui de compunere 2 - inventaţi un personaj (deci şi o poveste!)
Poate fi povestea unui băieţel care a fugit în lume şi a sfârşit prin a ajunge la capătul pământului, de unde s-a întors acasă. Sau povestea unui ied care credea că e elefănţel şi se simţea nedreptăţit de turma lui. Sau povestea unei păpădii care nu ştia să dea drumul pufilor. Sau povestea unui nor care refuza să-şi schimbe forma. Sau povestea unui lac singuratic. Sau a unui profesor magic...

Nu e cazul să intraţi în detalii în ceea ce priveşte povestea, doar cât să înţeleagă cititorul despre ce e vorba. Concentraţi-vă pe a descrie personajul cu pricina, amintind de:
- caracteristici fizice
- caracteristici de fire, caracter, personalitate
- ce-i place şi ce nu-i place personajului
- ce vă place vouă şi/sau ce nu vă place la el/ea


Pui de compunere 3 - inventaţi ceva legat de un personaj existent
Stiţi desigur ca orice poveste are un sfârşit. Puteţi lua povestea voastră preferată şi personajul vostru preferat (de exemplu Scufiţa Roşie) şi puteţi scrie despre ce s-a întâmplat cu el/ea după ce autorul a pus ultimul punct la povestea "oficială".

Poate că Scufiţa Roşie s-a mutat la oraş şi a devenit designer de modă. Poate că Cenuşăreasa şi-a iertat surorile şi mama vitregă şi acum conduc împreună un restaurant. Poate că Ileana Cosânzeana s-a certat cu Făt Frumos şi acum trăieşte fericită până la adânci bătrâneţi cu Prâslea cel Voinic. Poate că v-aţi întâlnit într-o zi pe stradă cu Motanul Încălţat care se săturase să fie un simplu personaj de poveste şi s-a gândit să-şi încerce norocul în televiziune la Bucureşti...


Spor la scris!

Şi iar plec

Nu voi putea răspunde la cereri până luni, 11 februarie.

Mulţumesc pentru înţelegere! :)

Despre cuier

Cineva a căutat o compunere despre un cuier. Ce se poate spune despre un cuier? Păi depinde de cuier!

Pui de compunere 1 - un cuier timid
Imaginaţi-vă un cuier sfios, care nu prea are încredere în el... Ar fi un cuier care s-ar simţi încurcat de fiecare dată când ar apărea o haină nouă pe el. Cu cele familiare a reuşit să se mai împrietenească, dar de fiecare dată când apare o haină nouă în vizită nu ştie cum să se poarte, îi e teamă că o va scăpa, sau că nu o va susţine bine... Ar apărea la un moment dat cea mai frumoasă hăinuţă din viaţa lui, el ar admira-o în cele mai mici detalii, dar nu şi-ar găsi curajul să stea de vorbă cu ea, ca apoi să-i pară rău şi să spere că într-o zi o va revedea din nou.

Pui de compunere 2 - un cuier ipohondru
Un ipohondru este un "bolnav imaginar", la curent cu toate bolile posibile şi convins că le are pe toate, trăind sub ameninţarea iminentă a îmbolnăvirii... cu orice! Un cuier ipohondru ar fi terorizat de fiecare dată când s-ar pune o haină pe el. Şi-ar petrece tot timpul gândindu-se cu spaimă la viruşii, microbii, acarienii sau gâzele care se pot ascunde în ţesuturile paltoanelor sau gecilor care îl vizitează. Şi-ar inventa tot felul de simptome, până s-ar convinge că le şi are: moleşeală, trosnituri ciudate în lemnul din care e făcut, ar simţi cum apar găurele de la carii şi şi-ar imagina că este plin de pete din cauza prafului de pe o vestă, noroiului de pe o umbrelă sau a mătreţii dintr-o pălărie.

Pui de compunere 3 - un cuier lăudăros
Gândiţi-vă la un cuier care nu ştie să facă altceva decât să se laude şi să se compare cu alte cuiere. Şi-ar începe fiecare conversaţie cu o haină spunându-i "nu-i aşa că niciun cuier nu te-a ţinut aşa bine şi frumos cum te ţin eu?". I-ar explica de ce e el atât de minunat, pentru că este făcut din cel mai fin lemn, lucrat de cel mai iscusit tâmplar, cu accesoriile cele mai frumoase şi cu formele cele mai desăvârşite. Dacă vreodată o haină ar îndrăzni să-i spună că nu e unic, s-ar scutura supărat şi ar avea grijă ca haina să cadă în cel mai prăfuit colţ de pe hol.

Pui de compunere 4 - un cuier filozof
Acest cuier ar fi măcinat de sensul existenţei sale şi ar încerca să intre în această discuţie cu fiecare haină care ar poposi pe el. Ar fi nemulţumit ca singurul motiv pentru care a fost făurit să fie cel de a susţine haine... "Măi Paltoane, tu chiar crezi că noi suntem aici doar pentru oameni? Eu nu cred că singurul tău scop pe lume e să ţii cald şi al meu să te ţin pe tine când omului tău nu-i este frig..."

Pui de compunere 5 - un cuier jucăuş
Le-ar juca tot felul de feste oamenilor. Ar schimba locul hainelor, ar scăpa pălării pe preş sau umbrele pe jos, în toiul nopţii, ca să facă cât mai mult zgomot şi să-şi sperie stăpânii. Şi-ar apleca câte o agăţătoare spre cefile oamenilor ca să-i gâdile şi eventual şi-ar schimba din când în când locul pe hol, ca să-i deruteze de tot. Uneori, când ei sunt plecaţi, s-ar apuca să se plimbe prin casă şi să facă deranj, doar pentru a râde copios când ei se întorc şi ceartă câinele pentru stricăciuni. Ar sfârşi ros de la temelie de un căţel vindicativ.

Pui de compunere 6 - un cuier plângăcios
Un cuier plângăcios s-ar plânge tot timpul de câte ceva. De cât de nedrepte sunt hainele că nu-l bagă în seamă, de curentul în care a fost aşezat pe hol, de oamenii care nu sunt atenţi şi îl lovesc când trec pe lângă el şi de câte şi mai câte... Din când în când, o hăinuţă mai binevoitoare ar încerca să intre în vorbă cu el şi să-l aline, spunându-i că lucrurile nu stau chiar atât de rău, că totuşi este apreciat pentru ceea ce face, că e un cuier frumos şi de nădejde. Dar cuierul nostru plângăcios ar găsi mereu argumente prin care să descurajeze şi cea mai optimistă hăinuţă, care ar sfârşi prin a pleca din vizită total deprimată.


Spor la scris!

Portretul mamei

Via request pe mail.

Luminiţa a primit tema "portretul mamei". Are de scris o compunere în care să facă portretul "moral şi fizic" al mamei şi i se cere un ton "sentimental". De ce cineva ar încuraja sentimentalismul - nu ştiu, dar o cerinţă e o cerinţă, chiar dacă nu lasă prea multă libertate în scriere...

Înainte de a mă apuca de scris, vreau să verific o presupunere... Îmi închipui că oricine pe lumea asta ştie să facă portretul "moral şi fizic" al mamei sale şi că ceea ce a încurcat-o de fapt pe Luminiţa a fost partea cu "să fie sentimentală". Când nu sunteţi siguri de ce înseamnă un cuvânt, sau ce se aşteaptă de la voi, verificaţi sensul în dicţionar - www.dexonline.ro. Vă va ajuta să găsiţi cel puţin o direcţie în care să scrieţi.

Astfel aflăm că:
SENTIMENTÁL, -Ă, sentimentali, -e, adj. 1. Care exprimă (sau trezeşte) sentimente duioase, nostalgice; (peior.) plin de sentimentalism; dulceag. ♦ Care se referă la sentimente. 2. (Despre oameni şi manifestările lor; adesea substantivat) Care arată o sensibilitate accentuată, care se lasă uşor impresionat de sentimente duioase. – Din fr. sentimental.

Buuuun... deci trebuie să fie cu sentimente duioase şi nostalgice... hai să vedem...

Pui de compunere 1 - clasic
Portret fizic - cum arată mama: înălţime, formele corpului, culoarea părului, a pielii, a ochilor, cum are faţa, cum are mâinile, cum se îmbracă de obicei, cum se mişcă...

Portret moral - cum se poartă, ce îi place şi ce nu (iar aici referiţi-vă la lucruri mai abstracte cum ar fi ce-i place sau nu la oameni, la lume, la copiii ei...), ce face în situaţii dificile (când are ceva greu de făcut, când o minte cineva, când e plină de energie, când e obosită...)

Pentru fiecare lucru pe care îl descrieţi, fie că e fizic sau moral, încercaţi să îl legaţi de o amintire, de ceva ce făceaţi sau faceţi împreună, de ce sentimente trezeşte în voi... De exemplu zâmbetul mamei mele îmi aminteşte de momentele când îi explicam ce ştie să facă păpuşa mea şi ea îmi zâmbea cald, încurajându-mă să mă joc în continuare, sau degetele ei lungi şi subţiri îmi amintesc de ziua în care m-a învăţat să bat la maşină. Când o văd încruntată mă intristez şi îmi doresc să îi pot lua supărarea cu o baghetă magică... şi aşa mai departe.

Ca să vă asiguraţi că vă iese "sentimental", scrieţi câteva fraze care să conţină ideea că "numai mama mea face/are/ştie/poate..." şi neapărat cel puţin o frază în care să spuneţi cât de mult şi de frumos şi de puternic o iubiţi! :)


Pui de compunere 2 - mai altfel :)
Aceleaşi elemente şi îndrumări de la primul pui de compunere, la care adăugaţi un "ambalaj" mai deosebit. De exemplu, începeţi cu:
- m-am bucurat când am primit această temă, pentru că eu chiar am acasă într-un sertar portretul mamei, l-am început când aveam un an, şi în fiecare zi îi mai adaug câte ceva...
- mi-e greu să scriu portretul mamei, pentru că eu îl am în suflet. E ca o pânză aurie învăluită în jurul inimii mele, care îmi dă putere şi înţelepciune şi mă înveseleşte când sunt trist/ă şi care... Dar pentru că vreau să respect tema, o să încerc totuşi să îl traduc în cuvinte...
- am ştiut cum arată portretul mamei înca dinainte să mă nasc. Sufletul meu era în ceruri şi se plimba printr-o galerie cu portrete de mame. Când am ajuns în dreptul portretului mamei mele, am ştiut clar că nu pot fi decât copilul ei, şi al nimeni altcuiva...


Spor la scris!

O lume de vis

Via request pe mail.

Când vi se cere o temă ca "o lume de vis", vă puteţi ajuta de sfaturile pentru compuneri despre ceva "preferat", sau "ideal", sau "iubit", cum sunt cele de AICI.

Cât despre "lumea de vis", descrieţi-o din punct de vedere al geografiei, al construcţiilor, al oamenilor, al activităţilor (muncă şi joacă), al relaţiilor cu alte lumi dacă este cazul... O puteţi lua în cel puţin trei direcţii:


Pui de compunere 1 - din trecut
Construiţi o lume de vis pornind de la o lume "apusă" care v-a plăcut sau v-a atras. Câteva exemple ar putea fi:
- Egiptul Antic
- Grecia Antică
- lumea Romană
- Civilizaţia Aztecă
- Atlantida :)

Identificaţi ce anume din această lume vă place sau vă atrage, schimbaţi lucrurile care vă plac mai puţin (de exemplu faptul ca grecii sau romanii aveau sclavi, pe care îi puteţi înlocui cu nişte roboţei...) şi punând cele două cap la cap, aveţi o lume de vis!


Pui de compunere 2 - din viitor
Puteţi inventa o lume de la zero, mai fantasy (personaje de basm, reguli sociale care nu există, plante fantastice în care se poate locui pentru a nu mai polua planeta...) sau mai science-fiction (ultra tehnologizată, cu câte un roboţel pentru orice, cu călătorii interstelare şi mai ştiu eu ce).


Pui de compunere 3 - lumea noastră de azi
Aici e o provocare... puteţi explica de ce lumea în care trăim vi se pare de vis şi nu vă puteţi imagina cum ar putea fi altfel. Pentru asta, puteţi vorbi despre ceea ce vă place vouă cel mai mult şi mai mult la lumea în care trăiţi, ce vă surprinde, ce vă atrage, ce v-aţi dori să exploraţi şi cum vă simţiţi în faţa tuturor acestor lucruri - copleşit, minunat, important, surprins, bucuros... etc.


Spor la scris!