Limba Română

D. are nevoie de o compunere despre „Limba Română”.


Pui de compunere 1 – clasic
Probabil că asta se aşteaptă de la voi, să scrieţi despre ce frumoasă e limba română, ce melodioasă şi armonioasă e, ce mult vă place să o auziţi, vorbiţi, citiţi, scrieţi... Descătuşaţi-vă imaginaţia comparând-o cu câte şi mai câte, de la tril de pasăre phoenix la susurul unui izvor cristalin de munte. Poate şi ceva despre răsuflarea strămoşilor pe care o simţiţi atunci când citiţi un autor clasic. Eventual şi despre vreun animal al pădurii care înlemneşte mut de uimire şi admiraţie când aude vorbindu-se limba română...


Pui de compunere 2 – personificare
- Limba română pleacă la plimbare prin Europa (eventual merge la o convenţie) şi se întâlneşte cu alte limbi... Ce discută cu ele? Despre ce vorbesc? Se înţeleg bine sau nu? Îşi fac vreun plan împreună (poate că limba română se simte cea mai europeană şi se ceartă cu celelalte limbi, sau, dimpotrivă, sugerează să scape popoarele de o durere de cap fuzionând cu toate limbile europei într-una singură, vorbită pe tot continentul...)? Ajung la vreo concluzie? Care?
- Ce face limba română la mare/ munte/ sat/ oraş? Ce părere are despre locurile vizitate, despre oamenii întâlniţi?
- Descrieţi cum vă imaginaţi că ar arăta limba română dacă ar fi un personaj. Puteţi să o faceţi prin comparaţie cu alte personaje-limbi.
- Puteţi scrie o compunere întreagă din paragrafe care încep cu „dacă limba română ar fi un/ o... atunci ar fi...”.
- Povestiţi prima voastră întâlnire cu limba română (adică imediat ce v-aţi născut şi aţi auzit primele cuvinte, sau chiar despre cuvintele pe care le auzeaţi din burta mamei), comparând-o cu limba sufletelor, vorbită înainte ca acestea să ajungă pe pământ.


Spor la scris!