Furtună

Via request pe mail.

Iulia are nevoie de idei pentru o compunere despre o furtună impresionantă. La ce indicaţii specifice mi-a dat, am impresia că profesoara ei vrea să îi testeze talentul în a descrie lucruri, aşa că voi încerca pe cât posibil să nu-i răpesc plăcerea de a intra în detalii...

Mai jos sunt două categorii de pui de compuneri, poţi alege o singură liniuţă sau poţi combina ideile între ele.

Pui de compuneri 1 - furtuni ordinare
Ai 5 simţuri... gândeşte-te la ce ai perceput cu fiecare dintre ele când ai prins ultima dată o furtună şi:
- intră în multe detalii (ce forme diferite păreau să aibă picăturile de ploaie - unele mai lunguieţe, unele mai grăsuţe, unele mai mari, unele mai mici, cum parcă dansau în bătaia vântului; ce mirosuri diferite ai simţit - ploaie, frunze ude, vânt, părul tău ud, asfalt; ce auzeai - frunzele foşnind, ramurile copacilor îndoindu-se, picăturile căzând pe pămând sau pe şosea; gustul de picături de apă, sau de vânt; cum se simţeau la atingere picăturile de ploaie sub degete, sau hainele tale ude, sau trunchiurile copacilor)

şi / sau

- gândeşte-te tot la detalii ca cele de mai sus, doar că exagerează totul (picături enorme, vânt care muta copacii din loc, mirosuri atât de puternice încât le simţeai şi cu geamul închis...)

şi / sau

- imaginează-ţi că eşti o furnică şi povesteşte din punctul ei de vedere, tot ajutându-te de cele 5 simţuri

Pui de compuneri 2 - furtuni extraordinare
- imaginează-ţi o furtună pe o altă planetă - cum arată? prin ce e diferită de furtunile de pe Pământ? cum reacţioneză locuitorii de acolo la acest fenomen natural? ce se întâmplă înainte de furtună? dar după? [ca să-ţi fie mai uşor, răspune la întrebările astea pentru o furtună normală, iar apoi inversează răspunsurile, sau găseşte alte răspunsuri amuzante, sau imaginează-ţi cum ţi-ar plăcea ţie să arate o furtună...]

şi / sau

[pentru următoarele două variante, începe cu o introducere în care spui ceva de genul că ai fost la plimbare într-o localitate care nu e pe hartă şi că ştii că e greu de crezut pentru cine nu a fost niciodată acolo, dar ai prins o furtună cu totul şi cu totul fantastică...]

- o furtună în timpul căreia plouă cu altceva decât cu apă [fulgi, pene, pietricele, peştişori, sclipici...], vântul miroase a căpşuni, copacii îşi măresc / micşorează fruzele...

şi / sau

- o furtună cu ploaie colorată şi vânt care se vede [ce culori? cum arată vântul? ce se întâmplă cu peisajul? se colorează şi el, sau rămâne la fel? cum arată vântul? cum se mişcă? ce se întâmplă cu ce e în jur? etc.]

... şi bineînţeles, orice variantă ai alege, nu uita să scrii undeva şi despre un curcubeu :)


Spor la scris!

Joc tip conflict

Via request pe mail.

Katy a formulat o cerere mai neobişnuită... are de făcut o compunere despre un "joc tip conflict, fie între doi copii care se joacă, fie între sentimente"... am impresia că nici ei nu-i e prea clar ce i se cere :)

Dacă mă întrebaţi pe mine, conflictul e un nonsens... dar pentru cei cărora încă li se mai întâmplă, poate fi definit ca o confruntare între puncte de vedere foarte diferite în care par a nu se putea întâlni sub nicio formă. Cu cât cei implicaţi sunt mai căpoşi, cu atât au mai puţine şanse de a ajunge la o înţelegere...

Astăzi nu mă simt nostimă, ci un pic moralist-filozofică, aşa că puii de compunere vor fi pe măsura dispoziţiei mele. Katy, să ştii că puiul numărul 2 nu respectă cu precizie tema, pentru că oricât aş încerca, la ora asta mi-e greu să pun "joc" şi "conflict" în aceeaşi oală de două ori :)

Pui de compunere 1 - între două sentimente
- a fost o dată ca niciodată un om neobişnuit
- arăta ca toată lumea, la prima vedere nu avea nimic special, în afara faptului că era foarte retras şi rar ieşea din casă sau stătea de vorbă cu cineva
- [aici poţi să povesteşti cum ai ajuns tu să cunoşti omul ăsta şi să stai de vorbă cu el ca să-i aflii povestea... sau poţi să continui compunerea cu vocea unui narator impersonal :)]
- secretul acestui om era că sentimentele lui erau însufleţite şi puse pe şotii
- inventaseră un joc al conflictelor: când îi era omului lumea mai dragă, câte două sentimente ieşeau din rând ca pionii la şah şi începeau să se certe
- "îmi place" se certa cu "nu pot să o sufăr", "sunt trist" se certa cu "sunt vesel", "îl iubesc" se certa cu "îl urăsc"... şi aşa mai departe [la fiecare pereche, închipuie-ţi cum ar reacţiona, ce ar face sau ce ar spune un om care trăieşte cu amândouă sentimentele respective odată]
- într-o bună zi omul şi-a dat seama că nu poate avea o viaţă normală şi a plecat să bântuie lumea [încheie imaginându-ţi un personaj fantastic cu care s-a întâlnit şi felul în care acesta a reuşit să facă sentimentele omului să renunţe la jocul lor răutăcios]

Pui de compunere 2 - conflict între doi copii
- au fost o dată ca niciodată, un copil roz şi unul verde
- pentru că erau roz şi respectiv verde din cap până în picioare aveau şi ochii coloraţi
- asta însemna că tot ceea ce vedeau în jurul lor era de aceeaşi culoare ca ei
- aşadar copilul roz credea că prietenul lui e la fel ca el, tot roz, iar cel verde credea că prietenul lui e tot verde, ca şi el
- pentru că erau convinşi că îşi seamănă atât de bine erau cei mai buni prieteni din lume, total de nedespărţit
- totul o lua razna când în discuţiile lor venea vorba de culori
- cel roz îi cerea celui verde o jucărie roz, iar acesta nu îi dădea nimic, pentru că în ochii lui, toate jucăriile erau verzi
- cel roz se supăra şi îl acuza că e leneş, sau încăpăţânat
- cel verde se simţea nedreptăţit şi înteţea cearta, crezând că prietenul lui a înnebunit
- cel roz se înfuria, crezând ca cel verde vrea doar să-l supere şi continua conflictul cu tot felul de insulte
- conflictul se termina abia atunci când amândoi copiii deveneau roşii de furie şi plecau fiecare la casa lui
- prietenia lor era însă mai puternică decât culorile, aşa că nu puteau sta prea mult despărţiţi, dar de fiecare dată joaca lor se termina prin acelaşi conflict "colorat"
[mai departe închipuie-ţi tu cum decurge întâlnirea celor doi cu un copil de altă culoare, care înţelege de unde li se trag neînţelegerile; scrie cum reuşeşte el să îi ajute să nu se mai certe...]


Spor la scris!

Vreau să fiu mare

Via request pe mail

Sper să nu fie prea târziu pentru tânărul care a cerut idei pentru o compunere cu titlul "vreau să fiu mare".

Analiza subiectului: totul porneşte de la "mare" - ce înseamnă mare? Vorbim despre vârstă? Despre înălţime? Despre greutate? Despre profesie (mare bucătar, mare profesor, mare politician)? Mie una mi se pare destul de nasol subiectul, pentru că bietul elev poate că nu vrea să fie mare sub nicio formă... Aşadar nu pot presta pui de compuneri foarte răsăriţi pe această temă, ci doar câteva întrebări ajutătoare pe pistele de mai sus.

Pui de compunere - vârstă
Imaginează-te pe tine la vârsta unui adult pe care îl respecţi / admiri.
- ce ai putea sa faci / vezi / simţi la vârsta lui şi nu poţi acum?
- care crezi că sunt avantaje pe care el / ea le are şi tu nu?
- ce ţi-ar plăcea să faci când ajungi la vârsta aceea? să lucrezi? să conduci maşini? să te plimbi? să dai petreceri? şi aşa mai departe...

După ce te-ai gândit la lucrurile astea, leagă-le într-o compunere în care descrii de ce ai vrea să fii mare (pentru că acum nu poţi să faci x, y, z dar vei putea să le faci când vei fi mare, pentru că abia aştepţi să vezi şi tu cum e să x, y, z...).

Pui de compunere - înălţime
Alege o înălţime spectaculoasă (2 metri, 3 metri, 4 metri...) şi imaginează-ţi cum ar fi să ai înălţimea aia.
- cum ar arăta viaţa ta dacă ai fi atât de înalt?
- ce avantaje ai avea datorită înălţimii?
- ce ai putea face şi nu poţi face acum?
- cum te-ar privi prietenii? familia? necunoscuţii?
... şi aşa mai departe

Pui de compunere - mare profesionist :)
Gândeşte-te la ce meserii ţi-ar plăcea să ai când te faci mare... avocat? pompier? profesor? medic? actor? etc.
Începe compunerea cu "vreau să fiu mare, dar încă nu m-am hotărât mare ce să fiu". Apoi descrie de ce ai alege profesiile care te atrag şi ce ar însemna pentru fiecare să "fii mare" în ceea ce faci.


Spor la scris!

Călător prin pădurea de gânduri

Via request pe mail.

O "clientă" mulţumită (a luat 10 crescând singură un pui de compunere!) are o nouă cerere pentru tema "călător prin pădurea de gânduri".

Analiza subiectului: cred că această temă îmi este cea mai simpatică din câte am primit până acum, pentru că propune deja o imagine. Când aud acest titlu, parcă deja văd un personaj care se plimbă printr-o pădure fermecată de gânduri... Pentru că tema este atât de plastică, puiul de compunere va consta în câteva întrebări ajutătoare care să îţi dea nişte direcţii de scris.


Pui de compunere
Înainte să începi să scrii, petrece puţin timp imaginându-ţi personajele (poţi folosi o foaie separată pentru a lua notiţe):

Pădurea
- mică? mare? stufoasă? mai rară?
- cum arată? copacii seamănă cu cei obişnuiţi (rădăcini, trunchiuri, crăci, frunze)? sau sunt nişte copaci fantastici (alte forme, culori, cu rădăcinile la vedere...)?
- ce e pe jos? pământ? iarbă? ceva care seamănă cu o plapumă de puf? gânduri?
- există poteci? cum arată? cum le deosebeşti - forme, culori diferite? feluri diferite de pietriş / pământ?

Gândurile
- ce fel de gânduri ştii? frumoase? urâte? adânci? filosofice? obişnuite, de zi cu zi? despre sentimente? despre oameni? despre lucruri?
- cum arată fiecare dintre gândurile astea? ce forme? ce culori? ce texturi / materiale? ce mirosuri? se pot mânca? ce gust au? vorbesc? şoptesc? cântă?

Călătorul
- cine este? tu? altcineva? cum arată? cum e îmbrăcat?
- cum a ajuns în această pădure? din întâmplare? căuta ceva? i-a spus cineva de existenţa ei sau a descoperit-o singur, sau din cărţi, sau de la părinţi, sau de la un profesor?
- în ce stare e când intră în pădure? e curios? un pic speriat? indiferent?
- ce face în pădure? doar se plimbă şi se uită? interacţionează cu gândurile? le atinge? le miroase? le gustă? vorbeşte cu ele? le poate culege şi lua cu el?
- ce efect are plimbarea asta asupra lui? află lucruri noi? despre el sau despre alţii? la ce se gândeşte pe măsură ce avansează şi descoperă gânduri noi?
- cum e călătorul când iese din pădure? entuziasmat? liniştit? e pus pe gânduri? la propriu sau la figurat? se gândeşte la ce a aflat şi gândurile pe care le produce se întorc în pădure, sau chiar a cules un sac de gânduri pe care stă?

După ce te-ai gândit la toate lucrurile astea şi ţi-ai făcut în minte un "desen" despre pădure, gânduri şi călător, leagă toate imaginile astea într-o poveste cu început, cuprins şi încheiere, prin care să descrii amănunţit cum intră personajul tău în pădure, cum descoperă toate detaliile acestea, ce efect are călătoria asupra lui şi ce concluzii trage la sfârşit.


Spor la scris!

Copilărie, dulce minune

Via request pe mail.

Un tânăr de data aceasta are de făcut o compunere cu titlul "Copilărie, dulce minune". Văd că temele sunt din ce în ce mai inspirate... Eu una consider copilăria o "dulce minune" de când am crescut, când eram în ea nu-mi doream decât să mă fac mare. Dar să vedem ce poate ieşi cu o temă ca asta :)

Analiza subiectului: dacă e clar pentru toată lumea ce e copilăria, minunea poate avea mai multe înţelesuri... În funcţie de cum definiţi acest cuvânt, puteţi avea mai multe direcţii de scris compunerea. "Minune" poate însemna frumuseţe, mirare, miracol, suprinzător, neaşteptat, neobişnuit... [vezi www.dexonline.ro pentru toate definiţiile] Fiecare dintre aceste sensuri poate crea abordări diferite ale temei.
De asemenea, vă mai puteţi concentra pe cuvântul "dulce", care la rândul lui vă poate da mai multe direcţii în care să vă scrieţi compunerea.


Pui de compunere 1 - cu dulce
Imaginează-ţi o făptură care se hrăneşte cu ce trăiesc oamenii. După fiecare secundă pe care o trăim, aceasta este recuperată de această fiinţă care se bucură de ea. Astfel, ea culege copilării trăite, sau tinereţi trecute, vieţi mature, bătrâneţi şi aşa mai departe. Fiecare perioadă pe care o încheie oamenii are o savoare diferită. Pentru această făptură, copilăria este o dulce minune.

Când scrii compunerea, descrie creatura asta aşa cum ţi-o imaginezi tu, explică în mod cât mai clar că ea nu fură vieţile oamenilor, ci se hrăneşte cu ce au trăit deja. Apoi, încearcă să te pui în pielea ei şi imaginează-ţi ce fel de copilării culege ea de la oameni, în ce fel fiecare clipă de copilărie este diferită, dar toate se aseamănă pentru că sunt foarte dulci şi minunate.

Pui de compunere 2 - tot cu dulce :)
Fă o listă cu tot ce-ţi place ţie la copilărie (joaca, prietenii, faptul că părinţii au grijă de tine, şcoala...). Apoi, pentru fiecare dintre lucrurile care îţi plac, încearcă să le găseşti asemănări cu tot felul de dulciuri. De exemplu, prietenii din copilărie sunt ca nişte bomboane colorate, cu multe arome şi multe forme, de fiecare dată când cunoşti pe cineva nou e ca şi cum ai descoperi un nou sortiment din pachetul de bomboane. Sau joaca poate fi ca un tort delicios cu mai multe straturi pe care abia aştepţi să-l devorezi. Sau grija părinţilor poate fi ca atenţia unui bucătar pentru prăjitura pe care a creat-o... şi aşa mai departe.

Poţi scrie apoi compunerea formulând frumos toate aceste asemănări (lista aia o faci doar ca să te ajute să te gândeşti) şi la sfârşit poţi trage concluzia că într-adevăr, copilăria e o dulce minune.

Pui de compunere 3 - cu minune
Porneşte de la al 4-lea pui de compunere despre toamnă, de aici. Înlocuieşte anotimpurile cu perioadele vieţii (copilărie, maturitate, bătrâneţe de exemplu), adaptând astfel ideea la tema ta. Când descrii cum face acel personaj copilăria, nu uita să zici ceva şi de "dulce" :)

Pui de compunere 4 - tot cu minune :)
Imaginează-ţi o planetă încă nedescoperită de civilizaţia noastră (inventează-i şi un nume), planetă locuită tot de oameni, dar unii mai deosebiţi... Ei se nasc bătrâni. Din prima zi a vieţii lor dau de greutăţi... reumatisme, sunt uituci, nu văd şi nu aud prea bine, se mişcă greu etc. Apoi îşi mai revin, dar ca adulţi trebuie să muncească, să alerge, să câştige bani şi parcă nu apucă să se bucure de lucrurile mărunte. Dar atunci când această perioadă se încheie, ei devin copii, sprinteni, veseli, jucăuşi, fără nicio grijă pe lume. Astfel pentru locuitorii acestei planete, copilăria este o dulce minune pe care fiecare om o aşteaptă cu bucurie şi nerăbdare.


Spor la scris!

Toamna

Via request pe mail.

O tânără domnişoară are nevoie de o compunere cu titlul "Toamna", în care profesoara îi cere să folosească "figuri de stil frumoase şi speciale".

[În afară de cele ce urmează, te mai poţi inspira din puii de compunere cu tema "primăvara" sau din ce am mai scris la categoria "toamna" (în coloana din dreapta a blogului, la "categorii", le găseşti pe amândouă) şi poţi adapta ideile de acolo la tema pe care o ai tu.]


Pui de compunere 1
Imaginează-ţi ce face toamna când nu e în România... Ce locuri vede? Cum ajunge ea dintr-o ţară în alta? Ce face pe drum? Cu cine stă de vorbă? [figura de stil: personificare]

Pui de compunere 2
Descrie o întrunire a anotimpurilor... un eveniment special care are loc odată pe secol / mileniu, la care se adună cele patru anotimpuri şi se hotărăşte care e "şeful" anotimpurilor. Fiecare anotimp descrie pe scurt de ce ar trebui să fie ales. Treci repede peste iarnă, primăvară, vară şi insistă cu multe detalii pe povestea toamnei... Aici poţi folosi multe metafore, hiperbole şi câte şi ai câte legate de ce se întâmplă toamna (pregătirea naturii pentru iarnă, răcorirea după vară, recolte, culori şi ce-ţi mai trece ţie prin minte). Încheie cu ce decizie se ia la finalul acestei întruniri.

Pui de compunere 3
Asta ar fi o variantă mai "cuminte", în care să descrii ce înseamnă toamna pentru tine. Ce-ţi place la ea şi ce nu, ce faci tu toamna şi nu faci în alte anotimpuri, cum ştii că începe sau se termină, în ce fel te-ar afecta pe tine personal dacă toamna ar dispărea din cauza încălzirii globale... etc.

Pui de compunere 4
Inventează propriul tău mit al facerii lumii. Descrie pe scurt personajul care a creat anotimpurile (animal? spirit? zeu? balaur roz cu trei capete?) şi povesteşte cum a făcut toamna:
- de ce a crezut că e nevoie de 4 anotimpuri?
- care e rolul toamnei?
- din ce a făcut-o propriu-zis? (aici îţi propun să faci următorul proces: scrie pe o hârtie separată caracteristici ale toamnei după care, pentru fiecare dintre ele, închipuie-ţi cum au fost făcute, cu ce materiale, prin ce operaţiuni, cât de greu a fost pentru creatorul anotimpurilor să o facă, dacă a fost mai greu sau mai uşor decât crearea celorlate anotimpuri şi de ce... etc.) - asta este o parte în care poţi folosi din belşug "figuri de stil frumoase şi speciale" :)


Spor la scris!

Compunere despre floarea soarelui şi toamnă

Via request pe mail.

Am primit săptămâna trecută 2 mailuri cu tema "floarea soarelui şi toamna", sper că nu a trecut încă termenul limită şi că încă vă mai sunt utili puiuţii de compuneri.

Şi de data asta, mă voi îndrepta spre eterna personificare, merge cam la orice - probabil că unii dintre voi au observat că e o abordare pe care o practic aproape la fiecare compunere. Personificând floarea soarelui şi / sau toamna, aveţi dintr-o dată mai multe variante...

Pui de compunere 1
Floarea soarelui şi toamna sunt cele mai bune prietene. Fac totul împreună, ies la plimbare (unde se duc? ce fac acolo?), stau de vorbă (despre ce?), merg la filme (care le plac cel mai mult?), se joacă (de-a ce?) şi, din când în când, mai ies la un must cu prietena lor viţa de vie. Îşi iau în fiecare an un rămas bun sfâşietor când vine iarna, promiţându-şi că se vor întâlni din nou la sfârşitul verii...

Pui de compunere 2
De când a scos primul fir de tulpină din pământ, o floarea soarelui nu a auzit vorbindu-se decât despre toamnă: ce frumoasă e toamna, ce blândă e toamna, ce bună e toamna. Toată vara s-a pregătit pentru sosirea toamnei, s-a învârtit după soare, a băut apă şi a luat vitamine ca să fie cât mai mare şi frumoasă pentru toamnă. Într-o bună zi, a auzit o surată spunându-i alteia că a venit toamna. Floarea noastră s-a uitat de jur împrejur, dar nu a văzut pe nimeni. [aici imaginaţi-vă cum ar putea să sune conversaţia dintre floare şi suratele ei despre toamna care a venit sau nu]. Floarea soarelui s-a simţit trădată de familia ei care a amăgit-o cu poveşti de adormit copiii şi a hotărât că nu va mai aştepta toamna niciodată. Şi iată de ce floarea soarelui nu va fi afectată de schimbarea climei ca urmare a încălzirii globale.

Pui de compunere 3
Dacă ai fi toamna, ce ţi-ar plăcea la floarea soarelui? Cum ai avea grijă de ea (soare blând, ploi, răcoare după lunile caniculare...)?


Condimentaţi una dintre idei cu multe detalii şi aveţi o compunere!

Spor la scris!