Povestea pronumelui

Pregatire - Ce este pronumele?
Pronumele tine locul unui substantiv atunci cand participantii la dialog cunosc sau inteleg din context obiectul sau persoana numita de acesta.


Pui de compunere 1 - inainte de pronume
Intr-o buna zi, substantivele cad de acord ca au obosit sa fie folosite neincetat de oameni. Unele dintre ele se tem ca isi vor pierde din frumusete si din sens daca oamenii vor continua sa le foloseasca atat de mult. Drept urmare, substantivele cad de acord sa gaseasca niste inlocuitori, niste cuvinte care sa poata fi folosite in locul lor.

Descrie cum ii anunta substantivele pe oameni de inventia pronumelor, ce reactie au acestia si cum se implementeaza noul sistem.


Pui de compunere 2 - familia pronumelor
Lumea are impresia ca pronumele sunt doar niste parti de vorbire, doar niste cuvinte. Putini stiu ca ele formeaza o familie cat se poate de organizata...

Pronumele personal (eu, voi, el...) este tatal, strict si sever, care spune clar despre cine vorbeste.
Pronume personal de politete (dumneavoastra, dumneata...) este mama, mai blanda si mai gingasa, atenta la sentimentele celor din jur.
Pronume reflexiv (se, sine, isi) este fiica inteleapta care reflecta la propria persoana inainte de a se interesa de ceilalti.
Pronume posesiv (ai mei, a sa, al sau) este fiul rasfatat, care are impresia ca totul i se cuvine, ca orice isi doreste trebuie sa fie al sau.

Imagineaza-ti in continuare, pentru fiecare tip de pronume, ce rol ar putea juca in marea familie (frati, unchi, veri... etc.):
Pronume de intarire (insumi, insiva)
Pronume demonstrativ (acesta, aceasta, acelasi)
Pronume interogativ (cine, ce, care, cat)
Pronume relativ (care, ceea ce, cine)
Pronume nehotarat (unul, cineva, oricare, vreunul, altul)
Pronume negativ (nimeni, nimic)


Spor la scris!