Suflet de copil, indiferent de vârstă

Cristina are nevoie de idei pentru o compunere axată în jurul ideii că "indiferent de vârstă, un om îşi poate păstra sufletul de copil".


Pui de compunere 1
Fiecare dintre noi trăieşte mai mult sau mai puţine dezamăgiri. La un moment dat, o dezamăgire este atât de mare şi de dureroasă, încât din copii ne transformăm în adulţi. Ceea ce puţină lume ştie, este că în acel moment de schimbare, sufletul de copil se transformă într-un mic cristal roz, care se face mic într-un colţ pentru a lăsa loc fortăreţei care este sufletul adultului. Asta este o veste foarte bună, pentru că înseamnă că indiferent de vârstă, indiferent de cât de complicate sunt mintea şi sufletul adultului, sufletul de copil rămâne mereu prezent în noi.

Imaginaţi-vă acum ce ar trebui să facă adulţii pentru a reintra în contact, pentru a-şi regăsi sufletele de copii... Ce ar avea de câştigat dacă ar face asta? Cum ar arăta lumea dacă fiecare adult ar şti să-şi folosească şi sufletul de copil?


Pui de compunere 2
Gândiţi-vă la o perioadă, necunoscută de istoricii zilelor noastre, în care odată ce deveneai adult, ţi se lua (de către cine?) sufletul de copil (care unde era dus?). Zeii s-au lămurit că oamenilor nu le e bine aşa (de ce? ce se întâmpla?) şi au hotărât ca oamenii, indiferent de vârstă, să-şi poată păstra sufletul de copil (ce s-a schimbat în bine de atunci? au fost şi schimbări în rău, dar care au meritat?)


Spor la scris!