Iarna

Via request pe mail.

Andreea are de scris o compunere pe tema "iarna", cerându-i-se o descriere. O invit să arunce o privire şi la puii de compunere despre primăvară, vară şi toamnă, iar cu următorii pui de compunere pot spune că am acoperit toate anotimpurile :)


Pui de compunere 1 - eterna personificare
Mi se pare atât de simplu să transformi un anotimp sau un fenomen natural în personaj, încât nu pot să mă abţin să o fac de fiecare dată când am ocazia. Încerc totuşi să abordez personificare altfel de fiecare dată :)

Ce-ar fi să fii tu iarna? Cum ţi-ai povesti viaţa la persoana I?
Te-ai născut la începuturile pământului, odată cu primăvara, vara şi toamna. După o vreme te-ai lăcomit şi nu ai mai vrut să împarţi anul cu celelalte anotimpuri şi aşa a apărut prima era glaciară, când ai cuprins aproape tot Pământul pentru o vreme îndelungată. Deşi erai foarte mândră şi bucuroasă de ariile extinse pe care le acopereai şi de durata ta impresionantă, ai avut un moment de revelaţie în care ţi-ai dat seama că din cauza ta au dispărut o grămadă de specii de animale şi că dacă o ţii tot aşa, o să dispară şi mai multe. Aşa că ai convocat o întâlnire cu celelalte anotimpuri şi v-aţi hotărât că de atunci înainte, veţi apărea unul după celălalt, astfel încât natura să se poată dezvolta armonios.

Acum eşti puţin încurcată din cauza oamenilor... Ei s-au apucat de poluat într-o asemenea măsură încât v-au cam dat peste cap planurile. Dacă nu iau măsuri, vei fi nevoită să cuprinzi din nou tot Pământul cu păturica ta albă de gheaţă şi zăpadă, pentru a face curat după ei şi a readuce echilibrul între anotimpuri, natură şi Pământ.


Pui de compunere 2 - anotimpuri planetare
Când ceea ce se întâmplă pe planeta noastră devine prea banal şi nu ne inspiră, putem oricând să ne întoarcem privirea spre cer şi să ne imaginăm cum arată anotimpurile pe alte planete sau stele. Să zicem că ne uităm la soare...

Nimeni nu-şi închipuie că există iarnă pe soare, pentru că e de neconceput să existe ceva rece pe o bilă de foc care încălzeşte planete aflate la o distanţă covârşitoare. Dar totuşi, într-un colţ ferit al soarelui, pe o suprafaţă de maxim 10 metri pătraţi, există ceea ce puţini oameni de ştiinţă cunosc şi numesc "iarna solară".

Iarna solară este un arbore. La suprafaţa soarelui se vede un trunchi alb-argintiu, cu o coroană de frunze în formă de fulgi de zăpadă. Trunchiul şi coroana sunt înconjurate de o aură albă care foloseşte chiar energia soarelui pentru a se menţine rece. Cum? Datorită unei întregi reţele de rădăcini, care împânzeşte tot subsolul. Iarna solară de fapt acolo s-a născut şi abia după ce a făcut înconjurul stelei prin rădăcini a îndrăznit să scoată arborele la suprafaţă, pentru a-i explica soarelui schimbările ce s-au petrecut în interiorul lui. A trebuit să apară pe soare atunci când acesta a devenit prea înfumurat şi s-a crezut stăpânul universului. Astfel, iarna l-a invadat cu rădăcinile sale şi îi reaminteşte în fiecare zi printr-un mic fior rece că poate fi stins într-o clipită. După primele secole de furie a soarelui împotriva noului locatar, iarna şi steaua au ajuns să convieţuiască paşnic, amintindu-şi una alteia să renunţe la orgolii şi să contribuie la armonia întregului Univers.


Spor la scris!