Portretul mamei

Via request pe mail.

Luminiţa a primit tema "portretul mamei". Are de scris o compunere în care să facă portretul "moral şi fizic" al mamei şi i se cere un ton "sentimental". De ce cineva ar încuraja sentimentalismul - nu ştiu, dar o cerinţă e o cerinţă, chiar dacă nu lasă prea multă libertate în scriere...

Înainte de a mă apuca de scris, vreau să verific o presupunere... Îmi închipui că oricine pe lumea asta ştie să facă portretul "moral şi fizic" al mamei sale şi că ceea ce a încurcat-o de fapt pe Luminiţa a fost partea cu "să fie sentimentală". Când nu sunteţi siguri de ce înseamnă un cuvânt, sau ce se aşteaptă de la voi, verificaţi sensul în dicţionar - www.dexonline.ro. Vă va ajuta să găsiţi cel puţin o direcţie în care să scrieţi.

Astfel aflăm că:
SENTIMENTÁL, -Ă, sentimentali, -e, adj. 1. Care exprimă (sau trezeşte) sentimente duioase, nostalgice; (peior.) plin de sentimentalism; dulceag. ♦ Care se referă la sentimente. 2. (Despre oameni şi manifestările lor; adesea substantivat) Care arată o sensibilitate accentuată, care se lasă uşor impresionat de sentimente duioase. – Din fr. sentimental.

Buuuun... deci trebuie să fie cu sentimente duioase şi nostalgice... hai să vedem...

Pui de compunere 1 - clasic
Portret fizic - cum arată mama: înălţime, formele corpului, culoarea părului, a pielii, a ochilor, cum are faţa, cum are mâinile, cum se îmbracă de obicei, cum se mişcă...

Portret moral - cum se poartă, ce îi place şi ce nu (iar aici referiţi-vă la lucruri mai abstracte cum ar fi ce-i place sau nu la oameni, la lume, la copiii ei...), ce face în situaţii dificile (când are ceva greu de făcut, când o minte cineva, când e plină de energie, când e obosită...)

Pentru fiecare lucru pe care îl descrieţi, fie că e fizic sau moral, încercaţi să îl legaţi de o amintire, de ceva ce făceaţi sau faceţi împreună, de ce sentimente trezeşte în voi... De exemplu zâmbetul mamei mele îmi aminteşte de momentele când îi explicam ce ştie să facă păpuşa mea şi ea îmi zâmbea cald, încurajându-mă să mă joc în continuare, sau degetele ei lungi şi subţiri îmi amintesc de ziua în care m-a învăţat să bat la maşină. Când o văd încruntată mă intristez şi îmi doresc să îi pot lua supărarea cu o baghetă magică... şi aşa mai departe.

Ca să vă asiguraţi că vă iese "sentimental", scrieţi câteva fraze care să conţină ideea că "numai mama mea face/are/ştie/poate..." şi neapărat cel puţin o frază în care să spuneţi cât de mult şi de frumos şi de puternic o iubiţi! :)


Pui de compunere 2 - mai altfel :)
Aceleaşi elemente şi îndrumări de la primul pui de compunere, la care adăugaţi un "ambalaj" mai deosebit. De exemplu, începeţi cu:
- m-am bucurat când am primit această temă, pentru că eu chiar am acasă într-un sertar portretul mamei, l-am început când aveam un an, şi în fiecare zi îi mai adaug câte ceva...
- mi-e greu să scriu portretul mamei, pentru că eu îl am în suflet. E ca o pânză aurie învăluită în jurul inimii mele, care îmi dă putere şi înţelepciune şi mă înveseleşte când sunt trist/ă şi care... Dar pentru că vreau să respect tema, o să încerc totuşi să îl traduc în cuvinte...
- am ştiut cum arată portretul mamei înca dinainte să mă nasc. Sufletul meu era în ceruri şi se plimba printr-o galerie cu portrete de mame. Când am ajuns în dreptul portretului mamei mele, am ştiut clar că nu pot fi decât copilul ei, şi al nimeni altcuiva...


Spor la scris!